Ziua de naștere a copilului – 5 provocări inedite
Am 3 băieți mici și de fiecare dată când unul din ei își sărbătorește ziua de naștere, ceilalți doi mă întreabă” Mami cât mai e până la ziua mea, nu-i așa că e mâine?” – Și asta pentru că de fiecare dată încercam să organizez ceva inedit, să ies din schema petrecerii la locuri de joacă – care are în general aceeași rutină.
Provocarea nr.1: Cum atragi invitați la petrecerea copilului tău în plin sezon de concedii/vacanțe/tabere?
Se apropia ziua de naștere a băiețelului meu cel mare Ștefan, urma sa împlinească 8 ani și mi-am dorit să ofer nu numai lui ci tuturor copiilor participanți, o experiență de neuitat. Însă serbându-și ziua de naștere după începerea vacanței de vară am aceeași provocare ca a tuturor părinților ce au copii născuți după 25 Iunie: dificultatea de a strânge o mână de invitați disponibili căci concediile în străinătate, vacanțele la bunici, taberele – sunt un concurent serios pentru orice ți-ai propune pentru sărbătorirea copilului tău. Am realizat atunci că îi pot atrage prin două modalități:
1. Tema petrecerii trebuie să fie una incitantă și inedită, suficient de interesantă încât să provoace ”buzz” acasă în discuțiile părinți/copii;
2. Campania de promovare a ”evenimentului” să se facă anticipat cu 2 săptămâni înainte de ultima zi de școală astfel încât ceilalți părinți sa aibă timp sa se organizeze.
Zis și făcut. Pornind de la provocatoarea întrebare ”Ce-ar fi dacă…” am început să creionez un scenariu demn de un adevărat… team building (deh, deformație profesională). Știu că mulți copii de vârsta lui Ștefan nu au experimentat cum e să dormi o noapte într-un cort sub un cer plin de stele și mai credeam cu tărie ca nu e copil căruia să nu-i placă asta… Așa că am conceput un program prin care copiii urmau să vină la ora 17:00, se acomodau, serveau ceva de la bufet sau candy bar, își luau la revedere de la părinți iar ei plecau într-un treasure hunt în pădurea din apropiere (se poate organiza la fel de bine și într-un parc). La întoarcere urma să servim cina, tortul, să lansăm baloane cu heliu spre cer, apoi copiii urmau să vizioneze un film într-un mini cinema improvizat în aer liber cu un proiector, ecran de proiecție și un laptop. Apoi urma marea aventură – rutina de seară, cazarea și somnul în cort. Stațiile walkie talkie urmau să facă totul mult mai interesant iar felinarele de tot felul urmau să scadă disconfortul legat de întuneric. A doua zi urmau să servească micul dejun și să facă o excursie cu bicicletele proprii în cartier (puțin circulat de mașini) pana la ora 11:00 când urmau să fie recepționați de părinți. Rezultatul: conceptul a fost primit cu mare entuziasm nu numai de copii dar și de părinți iar prezența la eveniment a fost una foarte bună: 16 copii.
Provocarea nr.2: Noaptea micilor cercetași sau Când părinții au ieșit pe poartă și am rămas cu o curte plină cu 16 copii!
Pe hârtie planurile arată tot timpul ca la carte, practica e cea care ne oferă surprize. Am anticipat că numai eu și soțul meu nu ne vom descurca cu toată logistica evenimentului așa că am apelat la prieteni pentru corturi suplimentare, la catering pentru mâncare, la ajutorul a doi copii mai mari ce s-au oferit voluntar să ne ajute cu logistica din treasure hunt, am mai mobilizat o bunică și o prietenă. Cu toate acestea când toți părinții au părăsit incinta și am rămas cu greutatea responsabilității a 16 copii – am avut un moment de panică interioară. Dar experiența managerială și cea de părinte de 3 băieți plini de năzbâtii – m-au ajutat enorm. Îl urmăream pe soțul meu în acțiune și eram mândră căci realizam că ne-am fi descurcat în viața de zi cu zi și cu 16 copii nu numai cu 3.
Provocarea nr.3: Insectele
Locuind lângă pădure și urmând să organizăm un treasure hunt prin desișurile pădurii la ceas de seară nu e greu de anticipat ce va urma… Așa că înarmați cu Autan am luat fiecare copil în parte și l-am pregătit pentru marea aventura. Lumânările anti insecte au împânzit curtea. Și cred că am învins ori țânțarii au decis ca în acea seară să-și ia și ei o pauză întrucât la final nimeni nu s-a plâns și nimeni nu părea ciuruit..
Provocarea nr.4: Cum să faci să doarmă un copil ce ține un walkie talkie în mână
Ni s-a părut amuzant să le dăm copiilor în fiecare cort câte o stație walkie talkie să poată comunica. Toate bune și frumoase însă discuțiile s-au condimentat între cortul fetelor și cele ale băieților pe măsură ce se făcea târziu în noapte. Când într-un final pe la ora 12:00 noaptea zgomotele din corturi s-au mai atenuat am îndrăznit să merg să mă pregătesc de somn. Nu apuc căci soțul meu panicat îmi spune să vin repede căci toți copiii au ieșit din cort.. Ce nu fac copiii ca sa nu doarmă? Unei fetițe i se făcuse foame – brusc la fel și altor 5. Unui băiețel ce apucase să adoarmă dar fusese trezit brusc i se făcuse ușor rău, alți doi voiau la toaletă… Ne-a luat 30 min să restabilim normalul… Ațipesc în apropiere când la ora 2 dimineața un strigăt se aude. În cortul fetelor se aprinde lumina.. și se trezesc toate. Una din fetițe visase un personaj cu ochii roșii.. Le liniștesc însă prea târziu – fetele ca fetele încep să povestească, degeaba merg la ele de vreo 3-4 ori – de abia când le ameninț că le culc în casă se lăsă liniștea – era 3 dimineața. Prind două ore de somn chinuite până când la ora 6:00 aud fermoarul unui cort deschizându-se. Băiatul meu iese victorios că s-a trezit primul și începe să facă gălăgie ca să-i trezească pe toți, încântat i se mai alătură un băiat. Reușesc să-i ”capturez” la timp, îi servesc micul dejun și le dau o activitate de făcut departe de corturi
Până la 8:30 toți copiii erau în picioare zburdând și încântați de experiența avută.
Provocarea nr.5: Noi de aicea nu plecăm…
A sosit ora 11:00 dimineața și conform înțelegerii părinții au început să vină să-și preia copiii. Erau mai îngrijorați de noi, părinții lui Ștefan, decât de copii – apucasem să le trimit poze din ziua anterioară si erau liniștiți și fericiți că puștii avuseseră o experiență pe cinste. Numai că surpriză, puștii nu se dădeau plecați – ba se piteau prin corturi, ba se lăsau alergați de părinți în jurul casei – cert este că își doreau să rămână acolo, deoarece s-au simțit extraordinar.
Una peste alta a fost o experiență pe cinste!
M-aș bucura ca peste timp, adulți fiind să-și aducă aminte când au dormit prima oara într-un cort și s-au distrat de minune în contact cu natura și prieteni dragi și m-aș bucura să fiu și eu și familia mea în acea amintire frumoasă.
Articol publicat pe smartandhappychild.ro (09 iulie 2014).