Vânătorii de diplome
Într-o bună zi am ținut un curs de public speaking ca voluntar la un grup de profesori respectabil din sistemul public. Durata anunțată a programului era 8:20 -18:00. Era într-o zi de sâmbătă și alesesem totuși să fiu acolo cu ei pentru că era important ca ei să înțeleagă cum pot preda mai departe public speaking în școli. Nu mică mi-a fost mirarea când la ora 12:00 câțiva dintre ei mi-au spus că au program și că trebuie să plece însă ar fi bine dacă aș putea să le dau… diploma. Nu cunoștințele erau importante ci diploma. Pentru că așa e croit sistemul.
Deunăzi discut cu un CEO dintr-o multinațională și îmi spune că încercase în limita bugetului disponibil să croiască un program de instruire pentru echipa de management, a ales să meargă în acest demers nu cu firme cu nume răsunător din piață ci traineri independenți cu experiențe similare ca și cei din renumitele firme de training locale. S-a mirat când s-a lovit de reticența unor membri ai echipei care au imputat faptul că una e să-ți scrie pe diploma ”siglă firma de training renumită” și una un ”consultant independent”…Din nou diploma părea a fi destul de importantă.
În anumite orașe ale tării doctoratul este ultima redută pe care foarte mulți se încumetă să o cucerească și am toată admirația pentru efortul lor însă și aici – știm că uneori efortul nu e veritabil și că sistemul a creat căi nepermise prin care titlul se acordă din alte motive și nu academice. Dar titlul/diploma devine mai important pentru unii decât CUNOAȘTEREA.
Cu siguranță că voi primi comentarii sau opinii opuse pentru ceea ce urmează să spun și le accept atâta timp cât sunt în limita bunului simț. Am 20 de ani de experiență profesională și vă spun cu mâna pe inimă că nu diploma a contat vreodată în sistemul românesc privat ci abilitatea mea de a genera performanță, de a inova, de a inspira, de a transforma. Dar e adevărat, nu am lucrat vreodată în sistemul public, am fugit instinctiv de el pentru că am ales medii în care importantă era capacitatea ta de a performa iar munca îți era evaluată constant dupa criterii obiective.
Într-un ianuarie cu ceva zăpadă și viscol mi-am schimbat sediul. Dintr-o cutie am scos vreo cateva zeci de diplome înrămate. Le-am înșirat pe jos, toate erau obținute anual din 1997 incoace. Le-am arătat copiilor mei și le-am spus că procesul de învățare e continuu, că dacă vrei să ramâi bun în ceea ce faci – trebuie să înveți continuu, au oftat evident:) Diplomele sunt amintiri ale unui proces de învățare parcurs cu succes – ce urmează după – e testul real. Cum aplici, cum construiești, cum transformi, cum îi inspiri pe alții să o facă.
Poate că sistemul ți-o cere, poate că nu ai încă experiență de muncă și portofoliul de diplome îți dă mai multă credibilitate dar dincolo de toate astea nu te transforma într-un vânător de diplome ci într-un pasionat de cunoaștere. Cunoașterea e pentru tine, e comoara ta, diploma e pentru alții care au nevoie de hârtia aceea ca să-și susțină deciziile.