Un 1 Decembrie … altfel

Urmează câteva zile de pauză pentru mulți dintre noi, un moment în care poate ne strângem prietenii sau familia în jurul mesei, în care dorim să petrecem mai mult timp de calitate cu cei dragi.

 Poate pentru câteva zile vom înceta să fim toxici unii cu alții, mai ales când vine vorba de subiectele arzătoare din mentalul colectiv: politicieni, pandemie, sănătate, vot deturnat etc. și vom reuși să stăm departe de tot ce alimentează această toxicitate în noi!
 Poate că 1 Decembrie nu va fi doar un pretext pentru un grătar sau deșertăciuni menționate în spațiul public ci va fi despre dialog și re-construcție, despre unitate și toleranță!
 Poate nu va fi un spectacol al urii ci o declarație de iubire pentru spațiul acesta în care ne veghează strămoșii, unde am ales să ni se nască pruncii și căruia îi spunem România!
 Poate că ne vom abține să ne afișăm cu tricolor la piept dacă în mintea noastră credem că patriotismul e desuet sau deservim alte interese contrare României!
 Poate că vom aduce recunoștință României pentru ceea ce ne-a dat (nu statul, nu politicienii – ci oamenii dragi sufletului nostru) și vom pune pe pauză frustrările pentru ceea ce simțim că ne-a fost luat!
 Poate, măcar de un 1 Decembrie vom oferi iubire românilor căci respectându-ne, apreciindu-ne, iubindu-ne – iubim România!
 Și poate undeva, acolo neștiuți de nimeni, vom da la o parte platoșa de teflon cu care defilăm în lume, fațada noastră cea de toate zilele și ne vom ruga – nu pentru noi personal – ci pentru România!

La mulți ani tuturor românilor!