Top căutări: Amalia Sterescu vârsta
De mulți ani oamenii mă caută pe Google nu după multiplele ”pălării” pe care le port în viața profesională ci după un criteriu total neașteptat: ”Amalia Sterescu vârsta”. Nu am nicio explicație plauzibilă pentru motivele ce stau în spatele acestei căutări dar azi, fix de ziua mea, știu că cele două cifre cu care defilez prin lume în chip de vârstă sunt pentru alții – nu pentru mine.
Azi mă accept așa cum sunt. Cu firele mele albe, cu ridurile mele inerente, cu bucuria de a rezista la ”108 sun salutation” alături de puștoaice de 20 de ani 😊, cu tristețile mele, cu focul meu creativ ce mă ține trează în noapte, cu bucățile de suflet pe care mi le-am risipit în alte suflete pentru a dărui iar și iar, cu dificila responsabilitate de a fi mamă a trei băieți, cu nebunia de a-mi urma visele și de a lăsa o amprentă frumoasă în mințile și sufletele oamenilor, cu amânările mele, cu eșecurile mele, cu dorul meu de ducă, cu zgomotul minții mele, cu teama că nu mai am timp suficient pentru câte am de clădit în lume, ori cu teama de singurătate și neiubire, cu bucuria de a fi pe drumul meu și de a ști că numai eu pot să extind granițele lumii mele învățând permanent și ieșind din zona de confort.
Nu am avut o viață ușoară, tot ce mi-am dorit în prima parte a vieții mele nu a venit niciodată spre mine: dragoste, familie, copii, carieră… Am suferit și uneori m-am prăbușit atât de tare încât și acum mă miră resursele cu care reușeam să mă ridic. Fiecare suferință, fiecare rană a construit în mine un capital de putere cu care am învățat să defilez în viață altfel și să am încredere că eu îmi pot schimba propria realitate. Azi îmi iubesc viața mea imperfectă, zgomotoasă, pășind mereu pe sârmă, jonglând mereu cu multe mingii în aer, mereu cu destinații la care trebuie să ajung și cu stachete provocatoare de depășit. Mă reprezintă.
Cu toții visăm, eu poate mai mult decât media dar într-o zi după o sesiune de sport intensivă, stăteam întinsă pe iarbă, am închis pentru o clipă ochii și atunci s-a întâmplat ( indiferent cât de intim e acest gând el merită a fi împărtășit la ceas aniversar) : un copac de lumină pleca din pieptul meu către cer iar de acolo de sus, cobora aceeași lumină. Ochii mei erau larg deschiși. Farul din mine era acum copac, un copac luminos. Poate că încă nu îi înțeleg pe deplin sensul însă cred în menire – nu degeaba se spune că două momente sunt importante în viață – ziua în care te naști și ziua în care realizezi pentru ce te-ai născut pe acest Pamânt.
Devenirea mea încă nu s-a finalizat însă călătoria asta care se cheamă viață rămâne la fel de frumoasă și surprinzătoare. Iar eu am treabă, chiar că trebuie să mă prind ce e cu copacul meu de lumină 🙂
De ziua mea nu îmi doresc decât să exist în armonie cu tot și toate. Să pot scrie la 90 de ani cele mai tari povești de viață care să-i facă pe oameni să râdă, să plângă și să spere!
Și vouă celor ce citiți aceste rânduri, să fiți sănătoși la minte și la trup, să aveti timp – timp să trăiți o viață cu sens!