Spune-mi lângă cine vrei să îmbătranești
Mă amuz atunci când specialiștii în comunicare din echipa mea îmi spun că cele mai multe căutari după numele ”Amalia Sterescu” în Google îmi chestionează nici mai mult nici mai puțin decât … vârsta. Da, nu competența, nu experiența, nu scrierile, nu expertiza, ci VÂRSTA. Deh, timpul, tinerețea veșnică și nemurirea, îmi spun– vechile obsesii ale omenirii ☺
De ce o fi importantă vârsta mea pentru alții?
Validează vârsta nivelul de competență? Am învățat că nu e în toate cazurile valabil.
Este nivelul de senioritate sinonim cu a fi întelept? Poate așa am fost educați, însă nu se validează întotdeauna. Am văzut împrejurări în care ceva ”grey hair” la masa deciziilor era doar o chestiune de imagine nu și un generator de valoare. Și am întâlnit persoane tinere ce aveau o judecată mult mai limpede în situații cruciale.
Este vârsta unei femei inteligente un motiv pentru a fi iubită mai puțin? De persoane cu limitări serioase, da – clar.
Uneori îmi arunc ochii pe articole pline de vitejie legate de +40, de măreția acestei vârste, de cât de bine arată X la vârsta asta sau cât de sexi e Y deși a depășit demult +45 și mă amuz. Domnia superficialității. Înșiruiri de înțelepciune lăbărțate pe hârtie de parcă +40 vine miraculos la pachet cu sclipiri bruște de geniu. Păi dacă e așa, stai să vezi la +70…
Cred cu tărie că fiecare etapă a vieții tale are un rol, îți servește lecțiile pe care trebuie să le asimilezi – de ești receptiv progresezi și construiești, de ești înca orb – aceleași lecții îți vor fi servite până când îți pică fisa și ajungi pe drumul TĂU.
Pe cine păcălim noi? Cu fiecare secundă care trece îmbătrânim puțin, când ești părinte ajungi să-ți măsori trecerea timpului în înălțimea copiilor tăi care par că se hranesc cu alimente magice ce-i fac atât de repede … mari. Ridurile nu mai contează, te împrietenești cu ele. Dacă până acum ai facut eforturi să-i mulțumesti pe alții, acum iată, a venit momentul să te mulțumesti pe tine deoarece îți realizezi prin toți porii ființei tale propria mortalitate și atunci se întamplă. Ajungi să-ți prețuiești mai mult clipele, ajungi să te îngrijești mai mult, ajungi să dăruiești mai mult dintr-o preocupare de a lăsa ceva în urma – o altfel de moștenire. Nu fentăm timpul, alegem doar să-l prețuim altfel și să fim creatori, creatori de valoare.
Nu intenționam să scriu despre cum te simți la maturitate ☺ dar albul ecranului se joacă cu mintea mea și atunci las cuvintele să curgă. Pentru cei ce-mi chestionați vârsta, realitatea este ca nicicând nu m-am simțit mai frumoasă, feminină, împlinită și conștientă de valoarea mea și ceea ce pot schimba în lume, decât după ce am împlinit faimoasa vârstă de 40. Mă plac mai mult acum decât mă plăceam la 20 sau 30. Dăruiesc mai mult acum decât am dăruit în viața mea și generez mai multă valoare acum decât în anii anteriori. Și încă învăț, încă mă descopăr, încă mă lovesc de obstacole prin care viața mă ajută să fiu o versiune mai bună a mea.
Una din deciziile cele mai dificile pe care un adult matur trebuie să le ia zi de zi este să-și rămână fidel, fidel valorilor și principiilor sale. Să stea drept în fața furtunii și să-și asume misiunea ce-i ghidează existența, să nu se piardă în banalitate, să nu ia fiecare zi ca pe un dat.
Iar când vine vorba de iubire, da iubirea ☺, uită-te bine în ochii celui cu care îți împarti clipele acum – bătranețea nu mai vine la pachet cu fluturași în stomac, unii aleg să o ia de la capăt, să-și reinventeze viața – uneori ca să-și fie fideli lor înșiși, alteori din amăgirea că pot înfrunta altfel timpul luând-o de la capăt. A alege cu cine vrei să îmbătranești e una din cele mai importante decizii pe care le iei la maturitate – cui îi dăruiești frumusețea spiritului tău? În cine ai suficientă încredere încât să-ți poți arăta slăbiciunea trupului slăbit de vârstă și să ceri ajutor? Lângă cine ești dispus să stai neclintit ca o stâncă? Cui vrei să împrumuți memoria ta la un moment dat? Fericiți cei ce au raspunsul!