Singură de Sărbători ? Nu-i bai!

Amalia Sterescu \ Singură de Sărbători ? Nu-i bai!

Inima i-a tresărit de la începutul lui decembrie când a auzit primul colind într-un magazin. Sunetul colindului i s-a înfipt drept în creier și a activat acolo alarma, apoi din creier i s-a prelins în înima care a luat-o la goană ca într-un atac de panică. Singură. De Sărbători. Din nou.

Din nou cumpărat brad singură, cărat brad singură, împodobit brad singurăprefăcându-se că se distrează de minune ca într-o comedie cu Mr. Bean. Impulsul de a se agața de primul mascul dornic să-i aline singurătatea e mare, cunoștea reteța antidepresie de sărbători, dar oare nu de teama singurătații de sărbători intrase în relații imposibile de unde uneori își rupsese aripile, iar alteori dăduse chiar ea bir cu fugiții?

– Alo, ce faci dragă? Ce faci de Crăciun? Că doar nu o să-l faci singură hai la noi!

I s-a urât să mimeze bucuria când sufletul ei țipa după un alt suflet iubitor. Ar da la o parte toate darurile acelea primite de la diverși pentru un singur “Te iubesc” spus din toată inima, cu sinceritate.

Pentru câteva secunde și-a luat telefonul scanând numărul lui, al fostului – ce-ar fi dacă? Ntz, nu – îi răsuna o voce din mintea ei. Ai uitat atât de ușor chinul și deznadejedea și înșelarea și minciuna? Să nu te prind! Își aruncă telefonul pe pat în timp ce se prăbușea pe patul nopților ei singuratice.

Vei învăța lecția puterii, îți vei înfrunta teama de a fi singură și îți vei petrece Sărbătorile singură. Răsfață-te, fă-te frumoasă, bucură-te de un pahar de șampanie, pune-ți dorinte și zămislește vise pentru care merită să lupți! Nu te agăța de un suflet căruia nu-i pasă doar pentru că din egoism vrei să treci hopul. Nu ai nevoie decât de tine și de forța ta ca să înfrunți singuratatea, să-i râzi in față și să-i spui: Sunt puternică!”. Așa i-a grăit mintea în timp ce fixa tavanul pe care încă se mai zărea urma unui dop de sampanie înfipt acolo într-o noapte cu năbădăi.

Revelionul a prins-o chinuindu-se să desfacă o sticlă cu șampanie, încet, încet a reușit, apoi a râs de una singură, a închinat un pahar, l-a băut pe tot și apoi l-a aruncat pe fereastră. La naiba cu singurătatea! Îmi va fi bine!”, își zise ea în timp ce se căznea să aducă somnul pe genele-i lungi și să facă cumva astfel încât timpul să o ia mai repede înaine și să o ia de la capăt, de un alt 1 ianuarie, cu un alt răsărit, cu multă speranță și, în special, cu o mai mare doză de putere.

Reușise. Își învinsese spaima de singurătate. Singurătatea de sărbători. Acum știa că nu va mai face compromisuri antisingurătate. Se eliberase din chingile acestei spaime și își demonstrase un alt gen de putere, până și dopul acela de șampanie cedase mai ușor Îi va fi bine!

Data articol: 17 decembrie 2015
© 2025 Amalia Sterescu Designed by: Live Design