Rendez-vous

Amalia Sterescu \ Rendez-vous
Rendez-vous

Dacă mâine ar fi să te întâlnești pe stradă cu adolescentul care ai fost, ce sfaturi de carieră i-ai da și ce erori l-ai sfătui să nu mai facă?

• I-ai spune poate că toate desenele acelea pe care le făceai copil fiind, erau atât de promițătoare și că mâna care mâzgălea necontenit în timpul orelor de curs, era poate făcută să ajungă mâna unui mare pictor? I-ai spune să continue, căci talentul e un dar prețios – ce trebuie cultivat?

• I-ai spune poate că părinții sunt întotdeauna bine intenționați în a-și îndruma copiii pe drumul lor, dar că uneori nici ei nu știu răspunsul la întrebarea: către ce profesii să ne îndreptăm copiii? A accepta o profesie ce-ți displace profund și a te pregăti ore în șir pentru ceva ce sufletul îți spune NU – pare a fi nenatural, nu-i așa? Învață să dialoghezi cu părinții tăi, ia-ți “avocati” persoane în care părinții au încredere și învață să exprimi ce crezi, ce îți dorești. Învață să conștientizezi de foarte tânăr punctele tale tari și concentrează-te pe ele și pe talentul tău.

• I-ai spune poate că job-ul acela căruia urmează să-i dai cu piciorul în studenție – nu trebuie pierdut? Știu că ai prefera să stai cu prietenii la taifas, dar job-ul acela te-ar fi ajutat să înțelegi ce te așteaptă după studii, cum funcționează mediul de business, ai fi putut să acumulezi experiență de lucru mult mai timpuriu…

• Ai continua poate cu un moment cheie în care, deja angajat fiind într-o corporație, te-ai întâlnit în lift cu CEO-ul companiei – doar voi doi- însă ai tăcut intimidat? Ce oportunitate grozavă ar fi fost să-i vorbești în două cuvinte despre proiectul la care lucrai, ideea ta personală ce ar fi putut aduce firmei mari economii.. Au făcut-o alții ulterior.

• Și nu ar fi fost interesant să accepți job-ul acela în UK chiar și pentru 6 luni? Ai fi învățat cum să interacționezi într-un alt mediu de business, ai fi fost expus la noi situații și ai fi acumulat experiență. Da, știu nu puteai să pleci chiar atunci, cei de lângă ține nu erau de acord…

Cariera pe care ne-o construim caramida cu caramida, isi pune bazele de timpuriu – din momentul in care acumulam cunostinte pe bancile scolii, ne cultivam propriile talente si pasiuni, cerem indrumarea parintilor, profesorilor, mentorilor de mai tarziu.

Cariera e o constructie de-o viata, e un efort constant ce necesita daruire, pasiune, viziune. Cariera nu este un dat, nu trebuie sa imprumutam modelele altora, propria cariera este creatia noastra personala, este lupta noastra cu noi insine si cu mediul competitiv, este focul nostru creator interior ce ne ghideaza uneori pe cai nebanuite, este cautarea noastra de o viata catre menire, este intrebarea care ne guverneaza viata.

Si daca ne mai poticnim sau bajbaim – e normal. Fiecare poticneala e un pas inainte, fiecare bajbaiala in “nu stiu incotro” e un efort personal de a ne aduce pe calea ce ni se potriveste cel mai bine. Cariera nu inseamna neaparat venituri fabuloase. Inseamna sa iti utilizezi maximul potential facand ceva ce-ti place, daruind, construind ceva durabil.

Daca maine te-ai intalni cu adolescentul(a) care ai fost, ce sfaturi de cariera i-ai da? Ce erori l-ai lasa sa faca si ce erori l-ai sfatui sa evite? In ce masura ai mai urma sfaturile parintilor si mentorilor tai de atunci? Ai urma o cale diferita fata de cea urmata acum? Du-te la rendez-vous cu tine, iar daca ai copii – fa acest exercitiu cu ei, inca nu e tarziu!

Data articol: 26 martie 2013
© 2025 Amalia Sterescu Designed by: Live Design