Peste ani, va veni o vreme când nepoții generației mele vor întreba: ”Și ce-ai făcut în pandemie?”

Istorisirile bunicilor despre război, foamete, refugieri politice, despre monarhie și comunism – au întotdeaua ceva aparte. Întotdeauna suntem curioși la detalii, la atmosferă dar mai ales la fapte și întrebăm: Cum era? Dar tu, ce ai făcut? Va veni o vreme când noi, la apusul vieții noastre, vom fi rugați să povestim despre pandemie și tinerii de atunci vor fi curioși să afle: Dar tu, ce ai făcut?

Ușor, ușor începem să lăsăm pandemia în trecut și să pășim în noul normal – uneori cu prudență, ca într-un teritoriu  cu care te simți familiar dar în care știi că acționează un dușman nevăzut. Alteori negând că s-ar fi schimbat ceva major în ultimele trei luni.

Cum vei povesti peste ani experiența ta de acum?

Vei spune oare că a fost un bun prilej de călătorie interioară și de redesign al vieții tale? Sau te-ai afundat in fotoliu și ți-ai amețit creierul cu seriale pe bandă?

Vei afirma oare că atunci mai mult ca oricând ai dat dovadă de empatie și implicare față de cei în nevoie? Sau te-ai concentrat strict pe nevoile tale și ale familiei tale – trasând un cerc invizibil între ei și lumea din jur?

Ai văzut momentul ca pe o oportunitate de a simplifica, de a recrea modelul tău de business sau modul tău de viață? Sau ți-ai plâns de milă și ai așteptat din exterior un ajutor care nu mai venea?

A fost minunat să poți sta atât de mult timp alături de familie și mai ales de copii. Câte din momentele acestea îți vor rămâne în minte ca fiind momente de calitate? Ori ai fost prezent doar  fizic – căci mintea ta era prea ocupată să producă griji sau soluții?

Ai fost atent la emoțiile tale, ale clienților, colegilor, prietenilor tăi? Sau te-ai pitit după obiective și te-ai afundat în muncă mai mult ca oricând?

Ai profitat ca să înveți mai mult despre tine și despre lume, citind sau participând la evenimente online valoroase? Sau te-ai afundat în social media și în canale TV care mai mult te îndobitoceau?

Ți-ai păstrat optimismul și ai fost sprijin pentru cei din jurul tău? Sau ai împroșcat venin din neputință, nemulțumire, insatisfacție –  față de context?

Te-ai gândit mai mult cum să-i ajuți pe alții? Sau te-ai gândit mai mult cum să te ajuți pe tine?

Nu există răspuns corect. Ci doar răspuns onest pe care ni-l dăm acolo, la judecata forului nostru interior. Povestea pe care ne-o spunem nouă și apoi altora – s-ar putea să aibă diferențe de nuanță.

Dar dacă vom ajunge să spunem povestea asta nepoților generației noastre, înseamnă că am scăpat, că am avut șansa la viață! Din prezentul acestei zile de mai și până la momentul în care va veni întrebarea ”Bunico/Bunicule, tu ce ai făcut în pandemie?” încă putem face minuni în jurul nostru!