Măsura iubirii

Amalia Sterescu \ Măsura iubirii

S-au cunoscut în liceu. Mâinile lor s-au atins stingher la prima întalnire din parcul oraşului. Ea îşi aminteşte şi acum rochia roşie pe care o purta şi părul lung blond strâns la spate într-o coadă, şcolăreşte. Zâmbetul lui larg îi mai răscoleşte şi acum visele. Cumva mana lui şi mana ei s-au căutat tot timpul şi în studenţie şi după. Mâna lui o cauta dimineţile prin pat în timp ce ea îi gătea mic dejun cu dragoste. Iar mana ei îl căuta cu dor în nopţile în care el era plecat în delegaţie.

Nu aveau copii şi nici averi dar aveau zambet pe fete luminoase  si aveau muzica in suflet. Aveau dor in priviri cand nu se mai zareau si  lacrimi de fericire atunci cand realizau ca fericirea sta in lucruri si gesturi atat de simple.

Adorau să cutreiere munţii împreună. Natura îi inspira şi îi energiza. Ea făcea fotografii, lui îi plăcea să se caţere şi cumva a molipsit-o şi pe ea. Îşi testau limitele şi le făcea placere fiecare provocare pe care o treceau cu bine împreună.

Ea se trezeşte adesea din acelaşi coşmar. Era o zi răcoroasă de august, pe crestele munţilor. Glumeau şi poate ca erau mai obosiţi ca de obicei – undeva pe un traseu  ce nu părea foarte dificil. Totul s-a petrecut într-o secunda. Pietre au venit de sus, ea  s-a dezechilibrat şi l-a antrenat si pe el pe marginea prăpastiei. Ea se susţinea de o creangă fragilă, primul suport ce i-a venit în cale iar el de piciorul ei stâng. Într-o frântura de secundă el a luat o decizie. I-a strigat ”Te iubesc Albăstrico” şi înainte ca ea să reacţioneze şi-a desprins braţul de piciorul ei şi şi-a dat drumul în neant. O secundă care Ei i-a schimbat viaţa definitiv iar lui i-a luat-o. A fost atât de greu să se obişnuiască cu ideea ca el numai e pentru ca EA să fie. Şi ani în şir s-a intrebat dacă invers ar fi avut puterea să facă la fel. Să se iubească pe sine mai puţin decât îl iubea pe EL.

Încercăm să dăm măsuratori iubirii: ”Ba eu te iubesc mai mult”. Încercăm să o cuantificăm în fel şi chip: ”Dacă face asta înseamnă că mă iubeşte sau … nu  mă iubeşte suficient”. Încercăm să dozam iubirea: ”Dacă el nu îmi dăruieste asta, nici eu nu…” Dar cum să pui măsuratori divinului din noi? Până la urmă a-ţi iubi în mod real şi profund partenerul înseamnă  că, mai ales în momente cheie – iubirea pentru el să surclaseze iubirea de sine.

De multe ori viaţa nu mai avea sens pentru ea şi gânduri sumbre îi treceau prin cap. Dar ştia, dureros de tare, că avea o datorie. EL murise ca ea să trăiască şi indiferent cât de oribile i se păreau zilele fără de EL – avea să trăiască. Frumos. Onest. Simplu.

Mâna ei nu mai  întalnea de ani de zile mana lui – în dimineţile somnoroase. Din când în când îi mai zambea din vis şi cumva şi ea învăţa să zâmbească din nou.

Care e măsura iubirii tale?

 

www.tangocuviata.ro

Data articol: 2 mai 2015
© 2025 Amalia Sterescu Designed by: Live Design