Fii forța care generează schimbarea, nu bariera ce i se împotrivește!

Am întâlnit profesioniști ce își spuneau lideri, dar nu erau decât foarte buni manageri operaționali, am întâlnit profesioniști ce își spuneau manageri, dar erau cu adevărat lideri informali și am întâlnit, din păcate, persoane care indiferent ce titlu răsunător purtau pe cartea de vizită nu erau nici una, nici alta.

Bine, acum fie vorba între noi, din păcate, în multe locuri din țara asta se poartă un alt tip de lider, liderul  cu stil … penal.

Lăsând gluma amară la o parte, în drumurile mele prin țară, în proiectele mele cu clienții, atât în coaching, cât și în consultanță, am întâlnit adesea profesioniști cu multe puncte forte, dar și cu o serie de vulnerabilități, adevărate bariere în calea evoluției lor profesionale. Am întâlnit:

• Antreprenoarea ce își pierduse pasiunea pentru business-ul ei, a cărei gândire era populată mult prea des de ”nu pot” și ”nu cred ”!
• Antreprenorul ce-și dorește să treacă la următorul nivel, însă nu are strategie, nu cere ajutor și nici măcar nu îndrăznește să-și gândească business-ul în afara granițelor orașului său, ezitarea sa devenind propria sa barieră!
• Corporatiști muncind din greu pe altarele corporațiilor – excelenți în ceea ce fac, dar incapabili să mai fie liderii propriilor lor vieți scăpate de sub control!
• Tinere antreprenoare ezitante și nepregătite să iasă încă în față și să arate lumii ce grozave sunt.
• Tineri studenți ce încă mai așteaptă ca altcineva să le croiască drumul în viață: părinți, profesori, rude cu rol informal de mentori.

Ce am învățat în cei 18 ani de experiență ca lider, conducând echipe locale sau internaționale ori acum ca antreprenor este că cele mai mari bariere suntem de cele mai multe ori noi înșine! Toți acești profesioniști de care vă vorbeam aveau în ei comori așa cum și voi aveți, insuficient puse în evidență, insuficient exploatate. De ce? Din cauza acelor autosabotori din mintea noastră. Acel ”nu o să mă descurc”, ”nu voi putea”, ”dar ce-o să zică lumea”?

Noi îi lăsăm prea des pe ”nu pot, nu știu, nu cred” să ne înrobească mintea și așa ajungem:

• Să pierdem oportunități!
• Să acceptăm locul al II-lea!
• Să ne plafonăm, spunându-ne că le-am văzut și le știm deja pe toate!
• Să nu ne comparăm cu cei mai buni, ci cu cei mai slabi ca noi … că, deh, e mai simplu!
• Să acceptăm mediocritatea ca pe ceva normal!

Așa că, sfatul meu pentru tine este:  Nu deveni propria ta barieră!

1. Mergi la o întâlnire cu tine însuți/însăți măcar o dată pe săptămână și întreabă-te ce înseamnă azi ”succesul” pentru tine? Cum îl definești? Chiar dacă nu ai rol de lider sau manager, cu toții suntem liderii propriei noastre vieți!
2. Învață să-ți judeci eșecurile nu după efectul lor imediat, ci după efectul lor pe termen lung!
3. Fii înfometat de excelență, trebuie să ți-o dorești tu și nu altcineva!
4. Compară-te întoteauna cu cei mai buni în domeniu, setează-ți targeturile puțin mai sus decât cel mai bun rezultat al lor!
5. Ai încredere în forțele tale! Dacă tu nu crezi în tine, atunci cine te va crede?!
6. Nu ignora exercițiul de strategie și planificarea atentă, că doar nu te urci într-o mașină în călătoria vieții tale fără hartă, traseu și mai ales fără carnet de conducere!
7. Învață de la cei mai buni: uneori e mai ușor să înveți de la cei mai buni în domeniu, decât să o iei de la 0, reinventând roata. Accelerează-ți, așadar, curba de învățare!
8. Nu te limita singur! Nu ezita să încerci fiecare acțiune/lucru ce te poate aduce mai aproape de atingerea obiectivelor tale de business!
9. Muncește mult! Fără efort nu poți atinge excelența, cei care nu cred asta doar se păcălesc pe ei înșiși!
10. Concentrează-ți eforturile pe ariile ce îți aduc cele mai multe rezultate! Concentrează-ți energia pe câteva direcții cheie ce îți vor aduce rezultatele dorite!
11. Fii adaptabil! Cum în business singura constantă este schimbarea, adaptarea devine așadar un pilon esențial în excelență. Împrietenește-te cu schimbarea! Improvizează, renunță la planuri , schimbă-le dacă e necesar!
12. Nu renunța niciodată! Dacă o problemă e prea mare, trateaz-o pe bucăți.
13. Învață continuu! Pentru că atunci când îmi accept limitele, atunci când accept că am învățat destul cred că deja am pornit pe drumul incompetenței!

Vine o vreme când vom trage o linie peste realizările noastre profesionale, când vom fi bifat ceea ce până pe la 35 de ani ni s-a părut important de realizat – când ne vom uita înapoi la ceea ce am clădit și când vom simți nevoia să lăsăm o moștenire – nu în sensul cu care suntem obișnuiți, englezul i-ar spune ”legacy”. Nu trebuie să ajungi la vârsta pensionării ca să te întrebi ce lași în urmă ca lider. Fă asta începând ACUM!

Și poți să începi cu o întrebare simplă: ce înseamnă azi succesul pentru tine? Dacă azi ar fi 31 decembrie 2016, unde ai vrea să fii din punct de vedere profesional?