Femeia e sau nu e om?

Amalia Sterescu \ Femeia e sau nu e om?
Circulă prin popor sintagma ‘Femeia nu e om’, probabil cu rădăcini în gândirea creştină, care-l plasează pe Adam în centrul creaţiei. Mai mult, istoria umanităţii scoate preponderent în evidenţă modele masculine, ca lideri, politicieni, oameni de ştiinţă, artişti. În opoziţie, femeile sunt văzute fie ca mame, organizatoarele căminului, fie ca muze sau sfătuitori din umbră. Mai puţin le regăsim în roluri active în viaţa publică. Cu toate acestea, situaţia s-a schimbat, treptat, de când femeile şi-au câştigat dreptul la vot, dreptul la opinie şi au construit, încet-încet, drumul până la poziţii de decizie, de lideri, în politică, în afaceri, în societate.
Şi atunci, de ce ar fi sau nu femeile oameni?!
O să va argumentez, din experienţa mea, ambele afirmaţii.
Suntem dotate cu inteligenţă şi putere de muncă, avem ambiţii şi dorinţe, ne formăm un sistem de valori şi de principii şi ne invadează un vis-două-trei. Ieşim în câmpul muncii, suntem dedicate şi creative, construim cărămidă cu cărămidă caractere şi cariere. Eşuăm. Învăţăm. Mergem înainte. La fel ca orice bărbat, la fel ca orice om.
Suntem dotate cu sensibilitate şi cu o putere de a iubi incomensurabilă. Avem capacitatea de a dărui şi de a ne dărui, consolidăm familii, naştem şi creştem copii, formăm comunităţi. Avem intuiţie şi credinţă, care uneori depăşesc raţiunea şi predictibilitatea. Uneori, ne transformăm în leoaice sau în zeiţe cu puteri miraculoase pentru a ne apăra copiii, familia sau lucrurile în care credem, pe care le iubim. Uneori, suntem mai mult decât ‘simpli’ oameni.
Şi pentru că e sărbătoarea noastră, a femeilor, îmi doresc pentru noi, ca femei, să nu fim (doar) oameni!
Îmi doresc să găsim în noi resursele şi voinţa de a ne autodepăşi, în fiecare zi, măcar puţin. Îmi doresc să fim curioase, ambiţioase, să învăţăm în fiecare zi ceva nou. Să nu ne lăsăm copleşite de eşecuri sau temeri. Să ne găsim curajul de a ne urma visurile, de a alege acel job şi acea carieră care ne împlinesc. Nu va fi uşor şi e posibil să eşuăm. Dar simplul fapt că am încercat, ne va transforma în ‘altfel’ de oameni. Îmi doresc să iubim mai mult şi să (ne) dăruim mai mult. Să reuşim să alternăm cu succes perioadele în care ne dedicăm familiei şi copiilor, cu perioadele în care ne dedicăm carierei (pentru că nu le vom putea face toate dintr-odată, vă spun din experienţă!). Să ne găsim mici momente de plăcere, urmând cursuri de dans, de gătit, interacţionând cu alte culturi în vacanţe sau pur şi simplu ieşind cu prietenele la o cafea şi o prăjitură. Îmi doresc să ne regăsim pe noi însene atunci când traversăm o perioadă dificilă, să renunţăm la inhibiţii şi prejudecăţi şi – mai ales – la părerea altora.
Dialogaţi cu voi înşivă la o cafea dimineaţa, invitaţi-vă la o plimbare, acordaţi-vă timp să vă cunoaşteţi, ca apoi să vă puteţi autodepăşi. Şi cel mai important: credeţi în voi, în cei dragi, în tot ceea ce iubiţi, în divinitate!
Doamnelor, îndrăzniţi să NU fiţi (doar) oameni! La mulţi ani!
Data articol: 8 martie 2014
© 2025 Amalia Sterescu Designed by: Live Design