Eşecul liderilor – un subiect tabu, bine cosmetizat!

Amalia Sterescu \ Eşecul liderilor – un subiect tabu, bine cosmetizat!

 

Evenimentele din 20 ianuarie din Apuseni şi erorile recente de leadership ce le-au însoţit mi-au adus aminte de cea mai recentă intervenţie a mea din cadrul Business Days Bucureşti, pe tema eşecului liderilor.

Vorbim cu mare uşurinţă de insuccesul altor lideri, de cum a ratat X sau Y, dar cât de des ne uităm în oglindă şi avem acel dialog interior despre propriile noastre erori, ca lideri?!

Ne transformăm eşecurile în subiecte tabu şi le îngropăm bine sub preş sau le machiem să pară chiar succese reale?! Devin eşecurile noastre ca lideri subiecte tabu într-o lume competitivă?! Sau învăţăm câte ceva, deopotrivă din eşecurile noastre sau din ale altora?! Arătăm cu uşurinţă cu degetul un lider care a greşit sau îl admirăm pentru că are tăria să declare public că a greşit şi că împărtăşeşte cu noi ce a învăţat din asta?!

Se spune că eşecul este primul pas spre învăţare, aşadar te invit la introspecţie. Tu cum reacţionezi la eşec?! Cum identifici semnalele premature ce însoţesc eşecul liderilor?! Care sunt acele erori comune pe care liderii le fac şi ce putem învăţa din ele?! Şi, nu în ultimul rând, cum să transformăm propriul eşec într-un moment de educare, de învăţare?!

 

Deşi există şi o serie de exemple recente elocvente, am ales să comentez un alt tip de eşec, vorbind despre un personaj comentat intens, în august 2012, prin presa internaţională: Lance Armstrong – cliclist profesionist american, care a câştigat de şapte ori la rând Turul Franţei între anii 1999 şi 2005. În 2012 însă, titlurile obţinute după ‘98 i-au fost retrase, pentru că s-a descoperit că se dopa. Milioane de oameni l-au admirat pe Armstrong ca un exemplu de lider, campion, luptător, om puternic, concentrat pe obiectivele sale, indiferent de circumstanţe, “overachiever”. În mod ironic, chiar dacă imaginea lui personală s-a prăbuşit cu mare zgomot dintr-un zgârie-nori fix pe asfalt, putem studia acest eşec de natură etică al acestui sportiv şi putem învăţa din el:

1. Armstorng s-a descris ca un narcisist, pe care dorinţa nestăpânită de a câştiga l-a determinat să devină un trişor. Devenise un personaj cu o determinare intensă de a reuşi cu orice preţ, fapt ce l-a transformat într-un mare egoist. Ori, ca şi în leadership, bucuria, satisfacţia în muncă vine prin prisma realizărilor echipei tale, când rolul pe care reuşeşti să-l joci în succesul oamenilor tăi sau al clienţilor tăi e unul important. Focusul nu trebuie să fie în mod egoist pe tine, ci pe echipă şi client sau pe electoratul pe care îl deserveşti.

2. Ca şi unii lideri pe care i-am mai întâlnit pe aici-pe acolo, Armstrong i-a intimidat pe toţi cei care stăteau în calea succesului său. A distrus atât de multe relaţii în ascensiunea sa, încât acum îşi linge rănile singur, fără prea mulţi parteneri prin jur.

3. Vedem adeseori lideri pe la televizor care-şi cer scuze din diverse motive, dar nu cred cu adevărat în ceea ce spun. Termenul de “demisie de onoare” devine perimat în perimetrul autohton. Armstrong şi-a cerut scuze, dar de multe ori body language-ul său îl trăda – nu credea cu adevărat în scuzele sale – ştia doar că aşa trebuie să procedeze, ca un prim pas către reconstruirea imaginii sale.

Armstrong a fost un cruciat în campaniile anti-cancer, şi-a creionat existenţa în nişte culori atât de fanteziste, încât i-a fost greu să menţină aceste standarde de campion ultra-performant şi a cedat. Imaginea pe care şi-a construit-o nu corespundea cu cine era el şi cu ce putea el de fapt.

 

Atenţie, aşadar, în zilele noastre se pune mare accent pe personal branding şi există această tendinţă de a amplifica puţin potenţialul persoanei. Riscul?! Discrepanţe între imagine şi potenţialul real al persoanei respective, fapt ce conduce lejer la un eşec uşor de anticipat. Pe când situaţia lui Armstrong pare unică – de fapt, nu e. Este atât de comună în lumea business-ului … iar de politic nici nu mai are sens să comentez aici.

Când vine vorba de leadership, eşecul e o constantă. Îl regăsim la serviciu – când poate şeful direct ne dezamăgeşte profund ca lider, îl regăsim în mediul politic – unde avem sentimentul că nu vedem luminiţa de la capătul tunelului, îl regăsim în experienţele pe care le avem cu ceilalţi colegi, lideri sau uneori atunci când ne uităm în oglindă. Şi e normal!

 

Ce nu e normal este:

Să nu înveţi din propriile tale erori ca lider;

– Să te înverşunezi să te arăţi lumii cu o mască ce poate crăpa în orice moment;

– Să te vinzi ca un super-erou şi să-ţi astupi cu dibăcie greşelile;

– Eşecul în leadership poate părea fatal pentru unii – şi chiar este, dacă nu ai capacitatea de a te schimba şi de a te modela.

Şi dacă ne-am juca puţin cu imaginaţia şi am improviza un ‘Premiu pentru Eşec în Leadership mioritic’, pe cine aţi propune? Lista-i cam lungă, aşa-i?!

Americanii chiar au făcut un astfel de top pentru 2013. Unul dintre câştigători e o renumită companie de medicamente, care în loc să aloce fonduri pentru eradicarea anumitor boli, a investit miliarde de dolari într-un produs numit Lybrido, menit să crească apetitul sexual al femeilor … Leadership-ul pentru o cauză mai bună este mult mai puternic decât cel ce are ca scop strict profitul.

 

Dar cum poţi citi semnele eşecului în leadership?! Nu trebuie să ai un glob de cristal în mână ca să realizezi că atunci când întâlneşti un lider cu lipsă de focus, şansele sale de eşec cresc. În recent lansata sa carte, Focus, Daniel Goleman preciza că în lumea de azi liderii au nevoie de trei tipuri de focus: 

“Inner focus” – Introspecţie, focus asupra propriilor aspiraţii, nevoi de dezvoltare;

“Focus on other people” – focus pe ce au nevoie alţii de la noi şi ce le putem noi oferi, empatia fiind una din cheile unui lider;

“Broader focus” – concentrare pe economia globală, pe tendinţe regionale globale, pe evoluţia tehnologiei şi pe modul în care ne afectează business-ul.

Pe lângă lipsa de focus, slaba comunicare, etica alunecoasă, aversiunea faţă de schimbare sau neglijenţa faţă de clienţi, echipă, electorat sau propria persoană – sunt semnale ce ar trebui teoretic să dea alarma suficient de tare încât să fie recepţionată, dacă nu de liderul în sine, măcar de cei ce îi sunt consultanţi, consilieri şi alt tip de sfătuitori.

 

După 17 ani de leadership, când vine vorba de eşec, am învăţat: 

– Că atunci când eşti copacul la umbra căruia nu creşte nimic, nu poţi vorbi de leadership

– Că moartea pasiunii pentru un rol de leadership este contagioasă şi veninoasă, în acelaşi timp

– Când eşti un lider autentic, atunci nu tu eşti pe primul loc, egoismul, populismul, vedetismul nu-şi au locul aici – un lider fără echipa sa e nimic

– Lipsa de loialitate faţă de parteneri, asociaţi, clienţi, poate fi cel mult o lecţie dură, dar nu o practică pentru un lider autentic;

– Atunci când nu-ţi asumi conducerea prin puterea exemplului personal, când ai uitat şi refuzi sistematic să pui osul la treabă evitând oportunitatea de a fi un exemplu de leadership, te întreb: Ce eşti atunci pentru echipa ta?

 

Acelor lideri cu care lucrez şi pe care îi antrenez pentru diverse situaţii, inclusiv eşec în leadership, obişnuiesc să le spun:

 1. În loc să maschezi eșecul sau să nu te gândești la el, mai bine îl confrunți, ia-ți timpul necesar să te gândești la el. Ce ai fi putut face mai bine?

 2. Dacă au fost şi alte persoane implicate, cere-le părerea şi identifică oportunitățile ce vin cu această situație.

 3. Cât durerea eșecului e proaspătă, creează-ți un plan de acțiune în care vezi cum poți folosi pe viitor ceea ce ai  învățat din recentul eșec.

 4. Anticipează mai bine potențialul de eșec şi alertele necesare.

 5. Nimeni nu îți spune cum să treci peste un eșec în mod glorios. Eșec este atunci când începi să dai vina pe alții pentru ceea ce s-a întâmplat – vorbește mai des cu tine însuți, cu onestitate şi acceptare. Nu înceta să înveți!

 

Cea mai mare reuşită a vieţii nu constă în faptul că nu am căzut niciodată, ci în faptul că ne-am ridicat de fiecare dată după ce am căzut. Iar de va fi să cazi data viitoare, e ok,  numai învaţă ceva din asta!

 

Video Business Days Bucureşti 2013

Data articol: 25 ianuarie 2014
© 2025 Amalia Sterescu Designed by: Live Design