English breakfast

Imaginează-ţi că eşti cazat într-un hotel în Londra. Timp de 10 zile ai acelaşi English breakfast, cu iahnie de fasole, cârnaţi prăjiţi, ouă ochiuri, o omletă nearătoasă, cereale, iaurturi şi produse de patiserie. Niciun alt tip de legumă decât roşii coapte. Cei care vizitează Londra sau UK-ul des ştiu despre ce vorbesc.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie – când simt mirosul de cârnaţi prăjiţi la ora 7:30 dimineaţa şi văd farfurii umplute vârf cu un mix de iahnie de fasole şi ouă ochiuri mixate cu şuncă sărată prăjită – stomacul îmi spune un mare „Nuuuuu!”.  Aşa că ce pot face? Tu ce ai face – captiv fiind în acest hotel, în fiecare dimineaţă şi fără prea multe şanse să iesi să-ţi iei micul dejun în altă parte – mai ales dacă tragi cu ochiul la ploaia de afară…?

Şi uite aşa a pornit micul meu studiu. Am observat oameni care, în fiecare zi, timp de câteva zile la rând, au ales invariabil aceleaşi tipuri de mâncare în farfurie, pentru că – nu-i aşa?! – nevoia de familiaritate e mult mai mare decât nevoia de schimbare. Alegeau invariabil ouă ochiuri, pâine, o roşie coaptă, ceva cereale cu lapte şi o cafea.  Vârsta nu e importantă – în această categorie se regăseau toate vârstele şi mai ales europeni.

Alţii, după vreo două zile de servit invariabil ouă ochiuri, pâine, o roşie coaptă, ceva cereale cu lapte, făceau o mică schimbare în a treia a zi: în loc de cafea luau ceai sau în loc de cereale luau iaurt. În zilele următoare mai schimbau din nou câte ceva pentru că începuseră să prindă curaj şi chiar dacă opţiunile le erau limitate, nevoia de a alege diferit, de a explora şi alte opţiuni era mai pregnantă.

Şi am observat şi persoane care de fiecare dată îşi umpleau farfuria altfel, dându-mi peste cap orice „pattern”. Cu siguranţă că sunt cei din categoria „schimbarea ne prieşte”, o căutam chiar … cu lumânarea .

Aşadar, ca manageri, atunci când doriţi să iniţiaţi o schimbare, luaţi-i în barcă cu voi pe cei ce vor ceva diferit la micul dejun în fiecare zi, pentru că ei vor fi cei mai buni „avocaţi” ai schimbării, ei vor reuşi să-i convingă mai uşor pe cei mai puţin curajoşi să adopte schimbarea ceva mai devreme. Pe cei ce preferă acelaşi mic dejun în fiecare zi, trataţi-i cu mare atenţie faţă de nevoia lor de stabilitate. Aici, procesul de comunicare trebuie să fie grijuliu, daţi-le ocazia să-şi exprime temerile sau frustrările şi explicaţi-le liniştitor motivele schimbării.

Nu aveţi acasă părinţi ce regretă şi acum perioada comunismului, oameni ce nu s-au putut adapta niciodată la economia de piaţă? Nu aveţi în echipă oameni distruşi doar de simplul fapt că trebuie să-şi schimbe biroul pe un alt etaj? Nu aţi întâlnit oameni al căror job s-a modificat simţitor după introducerea vreunei automatizări şi s-au simţit brusc inutili?

Schimbarea nu e întotdeauna necesară, dar este Normală! A te ţine cu dinţii de un status-quo, numai pentru că nu ştii cum să gestionezi lipsa de familiaritate, asta e Anormal. Un manager bun va şti întotdeauna cum să anticipeze obstacolele din faţa schimbării şi cum să îşi facă echipa să fie mult mai receptivă la schimbare.

Şi oricum, cine ar prefera o echipă ce alege acelaşi English breakfast, în fiecare zi, fără excepţie?