Domnia lui „politically correct”
Când m-a născut, mama mea era o mamă singură într-o epocă în care asta te marginaliza instant. Și a suferit cu demnitate.
Politically correct în 2019
Azi dimineață, în Anno Domini 2019, citeam cum un cuplu de lesbiene a primit pachetul cu sperma donatoare prin curier. Ele au efectuat inseminarea în confortul dormitorului lor dupa instrucțiuni. Când copilul a crescut, printr-un test ADN online și-a descoperit nu numai tatăl dar și pe cele câteva zeci de frați și surori procreați la fel. Acum locuiesc cumva majoritatea în aceeasi cladire. Au multiple mame și un tată donator pe al cărui tricou scria cu mândrie: ”I make cute babies”.
Deunăzi, o prietenă mi se plângea că nu are nicio șansă să-și găsească un partener în orasul în care s-a stabilit în străinatate pentru că, acolo, comunitatea gay e foarte puternică. O altă prietenă stabilită în Londra îmi povestea despre trâmbițarea orientării sexuale la și în afara biroului – un alt soi de normalitate.
În unele societăți mama nu mai este numai de gen feminin.
Despre al treilea sex citeam ieri că a ajuns într-o proporție similară cu numărul persoanelor roșcate din întreaga lume. Unui vestit cântăreț sud-american gay, căsătorit cu partenerul său, i s-a născut recent și o fetiță, pe lângă cei doi băieți născuți de o mamă purtătoare.
Că veni vorba de vedete, e la modă să ai gemeni din prima (fertilizare). Că în China se umblă puțin pe la genetică astfel încât cuplurile bine plătitoare să aibă sexul dorit al copilului ori eliminate anumite gene aducătoare de boli – se scrie mai puțin.
Una peste alta, mama mea dragă – dacă știai tu că omenirea va ajunge aici, oare mai sufereai tu atât atunci?
Educația occidentală ne învață să acceptăm aceste schimbări majore și ești penalizat social dacă te poziționezi cumva anti… Educația occidentală nu mai este demult o educație pro-creștină. Până și papalitatea sucombă în urma multiplelor acuzații de pedofilie. Și încă nu au intrat în peisaj oamenii îmbunătățiți cu elemente AI…
Încotro?
Greu de spus. Unde mai este granița dintre moral și imoral azi când individul înghite acel „politically correct” pentru a nu deveni exclus social sau îl acceptă din convingere? Ori când indivizi potențați de rolurile lor iau decizii contradictorii tot în numele acelui ”politically corect”? Pe ce valori se clădește de fapt civilizația de maine – una în care creștinismul occidental este vizibil slăbit?
Generația mea a crescut într-o epocă în care prea multe ne erau interzise. Acum suntem părinți și greutatea pe care o resimt pe umeri este mare pentru că vrei să le dai copiilor niște repere morale, iar reperele astea tind să dănțuiască flexibile, să pălească, să-ți râdă hâde în față strigându-ți: ”Ești demodată!” Oare?