Dileme parentale: Cum alegi școala copilului tău?

”Bună, te-am sunat căci știu că tu ai experiență în zona aceasta și mi-ar fi de folos sfatul tău.”

Încep prin a le răspunde celor care mă contactează în acest sens că deși am ceva studii în direcția asta nu sunt chiar un specialist dar cu siguranță sunt un părinte pățit, un părinte ca oricare altul care se teme să nu ia decizii eronate pentru copiii săi și care atunci când totuși o face, cercetează, analizează și încearcă să găsească calea cea mai potrivită de a merge înainte. Ca părinți nu ne pune nimeni în brațe ”Ghidul părintelui” în maternitate, ci doar un copil, un suflet pentru care va trebui să luăm noi deciziile potrivite mulți ani de atunci încolo – așa că ne mai poticnim, ne lingem rănile și mergem înainte.

Am fost un părinte frământat cândva de: ”Unde o fi mai bine, la stat sau la privat? Cunoașteți o învățătoare bună? Câți copii sunt în clasă? Ce stil de predare? Sistem românesc sau american, ori britanic, ori finlandez, ori Montessori, ori german, ori Waldorf… Dar cât costă? Cât de departe e de casă? Se gătește in house sau catering? Au curte și teren de sport?  etc. Și ca să vin în ajutorul celor ce-și pun astfel de întrebări – am scris mai jos câteva sugestii care sper să fie de folos.

Scriu aceste rânduri prin prisma experienței mele de părinte, cu copil mutat din sistemul privat, în sistemul de stat și apoi iar în privat, părinte de trei copii aflați în sisteme diferite la un moment dat, prin prisma expunerii pe care o am în diverse instituții de învățământ din România dar și a experienței mele anterioare în diverse instituții de învățământ britanice.

Ce școală să aleg? Ghidul părintelului confuz

1.Ce sistem aleg?

• În primul rând trebuie să-ți cunoști copilul foarte bine și să înțelegi ce sistem i se potrivește mai bine. Este un copil timid, introvert? Atunci întreabă-te dacă într-o clasă ce variază de la 35 la 40 de elevi în sistemul de stat va avea șansa să se exprime ori să fie întrebat, să iasă în față, să se expună.. Chiar și cea mai binevoitoare învățătoare va avea dificultăți în a ține un echilibru în acest sens. Este un copil orientat către literatură, artă, pictură, muzică? Atunci trebuie să știi că uneori în sistemul de stat din cauza presiunii curriculare, se pune accent cel puțin în școala primară foarte mult pe literatură și matematică – restul printre picături. Ai un copil talentat și preocupat de matematică? Atunci sistemul de stat poate fi un răspuns.
• Bugetul. Cine crede că în sistemul de stat nu sunt costuri se înșeală: rechizite, uniforme, pachetul zilnic de mâncare, tot felul de plăți pe la școală pentru concursuri/cărți, after-school, cursurile de limbi străine extra școlare, cluburi de tot felul ca să suplinești ceea ce nu oferă sistemul, after-school dacă nu ai alt sistem, bona dacă nu are cine să preia copilul la 12 de la școală etc. Și poate nu ajungi la costurile de la privat dar vreau să știi că există niște costuri. Dacă te tentează sistemul privat atunci fă-ți socoteala per ciclu școlar. Îmi permit să-mi țin copilul în școală privată din pregătitoare până la liceu sau și cu liceu? Am un fond în acest sens? Ce plan B am în situația în care nu-mi mai permit? Uneori a schimba sistemul copilului este traumatizant pentru el mai ales dacă îl duci de la privat la stat.
• Învățătoarea. De multe ori aud, ”de mult ne doream să fim la învățătoarea X, am amânat un an numai ca să fim la ea..” În sistemul de stat alegerea școlii primare se face după învățătoare, faima școlii reflectată în performanță și localizarea ei. Ai mai multă predictibilitate în sistemul de stat apropos de învățătoare. Media de vârstă e mai mare (mai puține concedii de maternitate) și rata de părăsire a sistemului de către un cadru didactic la stat e mai mică decât în privat așa că nu riști să-ți schimbi învățătoarea din doi în doi ani. În mediul privat echipa se finalizează în general în luna august și în funcție de sistemul fiecarei școli – alocarea copilului la învățătoare variază de la sistem la sistem. Uneori părinții pot alege dar de cele mai multe ori nu –  ideea e că ai ales un sistem în care toți dau calitate și nu o persoană. Mercenariatul în sistemul privat de învățământ este mare și e din ce în ce mai dificil ownerilor de business educațional privat să-ți rețină angajații – ca în orice business de altfel.
• Curricula educațională. Curricula învățământului de stat oferă un basic. Trăim totuși într-o lume în care se pune mai mult accent pe comunicare, soft skills, public speaking, ore de dramă, educație financiară, computere si tehnologie, mai multe ore de limbi străine sau sport.. Ceea ce nu vei găsi în sistemul de stat dar vei încerca ca părinte să suplinești cum poți după școală prin diverse cluburi/școli ce exploatează deficiențele sistemului actual public. Și pentru care vei plăti. E suficient să intri pe site-ul oricărei școli private și să fii impresionat de bogăția ofertei curriculare. Ce-i drept nu toate cluburile/opționalele din școlile private sunt de calitate dar se fac eforturi pentru a atrage o mare diversitate și buni profesioniști.
• Strategia educațională. Curricula în sistemul educațional de stat e dependentă de viziunea multiplilor miniștri ce s-au succedat anual la conducerea ministerului. Ca părinte ești expus la deciziile ministerului care nu sunt tot timpul aliniate cu ceea ce-și dorești (vezi nebunia cu clasa pregătitoare).În sistemul privat nevoia de a fi competitivi pune presiune pe managementul educațional care intră în dialog cu forumuri internaționale de profil, cu comitetele de părinți și are o strategie adaptată nevoilor lumii în care trăim, există ceva mai multă coerență dar atenție – nu în toate școlile private! Există școli private unde ownerul face strategia educațională fără specialiști alături – din postura de manager și nu neapărat de specialist în educație. Ca să nu mai spun că există școli unde ownerul nespecialist se întreabă – ce limbi străine se mai poartă anul acesta? Chineza? Bun facem chineză anul acesta.
• Număr de copii în clasă. In sistemul de stat variază în funcție de celebritatea școlii – de la 30 la 40. În sistemul privat variază de la 15 la 20.
• Grad de captivitate. Dacă alegi sistemul american căci îl apreciezi și ți-l permiți trebuie să-ți asumi și faptul că vei fi captiv până la facultate în acel sistem. La fel și cu cel britanic sau oricare sistem diferit de cel românesc. Există sisteme private care s-au adaptat acestei dileme a părinților și merg fie pe doua sisteme în paralel și ai opțiunea să alegi sau să transferi în cadrul aceleiași școli ori merg pe sistem românesc primar și gimnazial și Cambridge în liceu. Atenție pentru copil, tranziția de la public la privat e mai atractivă și mai ușoară – invers e mai dureroasă și are impact in performanță.
• Cum voi știi că elevul de la privat e la fel de pregătit ca cel de la stat? Nimeni nu te oprește să-l testezi (există acum platforme unde poți face asta – vă pot da mai multe info în privat), nimeni nu te oprește să-l evaluezi din când în când cu specialiști ce îti pot da un feedback obiectiv.

2.Cum aleg școala de stat? După performanță, învățătoare, buget costuri ”adiționale”, locație, prezență after-school în zonă.

3.Câteva idei utile în selecția școlii private

• Faceți turul școlilor private din toate sistemele ca să vă educați și să faceți comparații.
• Mergeți și cu copilul în cele din short list, observați reacțiile.
• Cereți info despre strategia educațională, gradul de stabilitate a personalului (attrition).
• Nu vă lăsați orbiți de dotări și marketing – puneți accent pe strategia educațională pe termen lung, modul de predare si modernitatea instrumentelor, flexibilitatea la nevoile fiecărui elev ca individ, sala de clasă și capacitatea ei de a stimula procesul de învățare.
• Vizitați școala atât în perioada orelor cât și la pauză, observați fețele copiilor, sunt fericiți, implicați, se exprimă liber? Cum sunt supravegheați în timpul pauzelor? Ce limbaj folosesc copiii? Dar cadrele didactice? Daca școala e in sistemul Cambridge de exemplu, se vorbește în permanență în engleză sau doar parțial?
• Care e politica școlii față de smartphones, tablete în timpul orelor de curs? Care e politica față de bullying? Există separare între elevii de școală primară și cei de liceu?
• Stabiliți o zi pilot în care copilul poate merge la noua școală – ascultați-i părerile dar cereți și feedback-ul personalului.
• Cum se realizează comunicarea cu părinții? E foarte important! Există catalog online? Exista posibilitatea de 1:1 cu cadrele didactice? Vi se va da o evaluare regulată? Fiecare școală privată are sistemul ei și e bine să știți ce limitări există.
• Cereți o evidență cu performanța școlii și o evidență cu info despre absolvenții școlii – unde au ajuns ei acum?
• Cereți recomandări de la părinți ce au deja copiii în acel sistem, preferabil de la 2-3 din cicluri diferite!
• Faceți un fișier cu școlile vizitate, tarife, argumente pro și contra, testimoniale și luați decizia cea mai potrivită!

4.Cum alegi școala când ai mai mulți copii de vârste diferite și talente diferite?

Din motive logistice, suntem tentați să ne dăm copiii la aceeași școală. Uneori e benefic, alteori nu mai ales atunci când copiii au profiluri diferite și talente diferite. Ar fi ideal să putem alege școala copilului nu din prisma calității sale de frate mai mic al cuiva care e deja într-un sistem ci prin prisma individualității sale.

Sunt doar câteva idei ce mi-au venit acum în minte și care sper să vă fie de folos! Cu siguranță că părinții și mai experimentați ca mine mai au multe de adăugat și chiar îi invit să o facă. În încheiere aș vrea să precizez că nu sunt partizanul unui sistem ci cred că fiecărui copil i se potrivește un anumit sistem, așa că întrebarea este ce se potrivește copilului tău și cum să iei decizia potrivită la timpul potrivit?

Pentru mai multe informații și răspunsuri mă puteți contacta oricând la office@amaliasterescu.ro