De ce mai cred în Moș Crăciun?

Amalia Sterescu \ De ce mai cred în Moș Crăciun?

Mare adunare de copii și părinți, trebuie să vină Moș Crăciun. Apare în sfârșit și urmează ritualul clasic. Puștiul meu cel mic se postează în fața lui și îl privește cu ochii mari cât China, ca și cum i-ar spune: „Uite-mă, aici sunt, chiar nu vezi cât de tare aștept acel dar?” Îi vine rândul penultimul, luuungă așteptare pentru un puști de doi ani. Primește, în sfârșit, darul, își spune cântecelul cântând din tot pieptul său de micuț ambițios și apoi sare din brațele Moșului și îl întreabă foarte serios: „Moș Clăciun, Moș Clăciun, dar tu când faci Ho, ho, hooo?”.

Adulții se amuză, moșul se conformează și strigă din toți rărunchii: „Ho, ho, hooo”… Puștiul zâmbește fericit. E atâta magie în ochii unui copil care crede în Moș Crăciun, e atâta frumusețe în ochii unui adult care se uită prin ochii micuțului readucându-și aminte ce frumos e să crezi în Moș Crăciun… Doare și acum momentul în care, copil fiind, ai descoperit întâmplător adevărul, când magia s-a transformat într-un scenariu banal. Dar ne mințim sau suntem mințiți zilnic cu atât de multe lucruri, încât până la urmă povestea lui Moș Crăciun care vine, în sania lui trasă de reni, pe coșul sobei și lasă fiecăruia după merit un mic dar este cel mai frumos și dorit neadevăr…

O prietenă a făcut o regulă simplă în casă: cine nu crede în Moș Crăciun nu primește daruri. Simplu. Și apoi, noi, adulții – ne place sau nu să recunoaștem – chiar credem în adâncul sufl etului în miracole. Uneori nu așteptăm Crăciunul ca să le înfăptuim pentru cei în nevoie sau pentru cei dragi, deoarece nu ai nevoie de pretexte ca să fi i un om generos și bun.

De ce mai cred în Moș Crăciun?

1. Pentru mine, Moș Crăciun nu e o persoană, nu e un mit, nu e moșul cu barba albă ce strigă „Ho, Ho, Hoo”, pentru mine, Moș Crăciun e o atitudine. Aceea de a dărui fără să ceri ceva în schimb, de a întrezări nevoi și de a acționa pro activ fără să mai aștepți să ți se ceară ajutorul.

2. Generozitatea se învață. De multe ori vin spre mine oameni necunoscuți care îmi cer sfaturi, de carieră, de business, de viață. Și nu de puține ori, le dăruiesc timpul de care au nevoie și le dau acel curaj de a merge mai departe (știu ei care sunt). Nu acel „mulțumesc” din suflet, ci privirea lor plină de speranță mă bucură dincolo de orice pentru că, dacă ai capacitatea de a sădi speranța într-un sufl et mistuit de probleme și bariere de tot felul, ai credința că acel om va avea puterea să-și reclădească traiectoria – și cred că acesta e unul dintre cele mai frumoase daruri pe care le poți face!

3. A crede în Moș Crăciun dincolo de comercialul ce ne tot invadează mințile și casele și dincolo de legendă înseamnă să înveți să recunoști un dar venit din suflet și să-l accepți ca atare. Într-o lume mercantilă, devenim cu adevărat suspicioși atunci când ni se oferă daruri neașteptate, deoarece gândul următor este (deh, în umea asta trăim): oare ce trebuie să dau la schimb? Lasă suspiciunea deoparte și bucură-te de un dar cum se cuvine – magia Crăciunului – și credința ta în miracole poate infl uența pozitiv uneori și cele mai potrivnice astre.

4. Tot ce am clădit în viață am clădit prin multă muncă, nimic nu a picat din cer pur și simplu și nici măcar la loto nu am câștigat vreodată… iar de mătuși bogate, nici vorbă. Teoretic, a crede în miracole în cazul meu e ca și cum aș spune „Da, mâine cerul va fi verde toată ziua”. Dar la începutul acestui an am trecut printr-o grea cumpănă de natură medicală și, în ciuda tuturor semnalelor, un miracol s-a produs în viața mea și totul a intrat pe făgașul normal. Poate că nu e nevoie de semnale ca să credem pur și simplu în miracole. Poate că nu e nevoie să credem în Moș Crăciun ca să fi m chiar noi generoși și buni. Fii tu Moș Crăciun pentru cei în nevoie și pentru cei care au nevoie de dragostea și suportul tău!

Sărbători fericite!

(Articol extras din cartea „Tango cu viața”)

Data articol: 23 decembrie 2015
© 2025 Amalia Sterescu Designed by: Live Design