Ce m-a învățat Asia: lecție intensivă de 14 zile
Asia mi-a predat lecția multiculturalismului, a unității în diversitate, a leadershipului autentic, a respectului față de lege, pe toate căile posibile. Am îndragit-o așa de tare încât nu m-am putut întreba oare cum ar fi să locuiesc acolo, cu toți ai mei?
Ce m-a învățat Asia?
- Că o țară poate renaște din propria cenușă dacă există voință politică, dacă se sădește respectul pentru lege și reguli, dacă cetățenii acelui popor înteleg că munca și nu hoția este soluția (Singapore).
- Că oamenii de religii diferite (hindu, budiști, musulmani) pot învăța să co-existe pașnic împreună dacă nu există defavorizări legislative, dacă este sădit respectul pentru identitatea fiecarei culturi și se cultivă frecvent unitatea în diversitate.
- Că știam atât de puțin despre cultura și istoria asiatică, am învățat atât de puțin în școală despre acest melanj uriaș de influențe culturale. Am aflat despre dominația olandeză, portugheză și britanică în zonă din vremuri în care Dimitrie Cantemir al nostru studia în Rusia iar noi ne zbăteam să rezistăm ca de obicei corupției, birurilor și cotropitorilor. Am învățat despre Peranakan, uniunea dintre două persoane de sex diferit de religie budista și musulmană. Despre satele musulmane plutitoare din Penang/Malaezia si Tailanda. Despre răspândirea islamului în zonă datorită noilor rute comerciale maritime ce încercau să evite drumurile tradiționale pe uscat supuse acum jafurilor de tot felul. De faptul că a fi malaezian, de exemplu, înseamnă persoana de religie musulmană în primul rând. De prejudecățile legate de numărul 4 în cultura chineză pentru că înseamnă moarte și ghinion, așa că dacă ai numarul 4 la casă trebuie neapărat să ai o oglindă mare la intrare în felul asta respingi ghinionul
- Obsesia pielii albe. Dominați secole de-a rândul de europeni privilegiați cu pielea albă, există ideea că, cu cât ai pielea mai albă, cu atât ai șanse să faci parte din cei privilegiați. Așadar, obsesia pielii albe rămâne. Produse cosmetice de înălbire a pielii sunt peste tot, umbreluțe de soare ca protecție, părul vopsit blond în contexul în care blonzii/blondele natural au un foarte mare succes.
- Diversitatea culinară. După ce am venit din Asia, mi-am propus să-mi duc săptamănâl copiii la un restaurant cu alt specific decât cel românesc sau internațional pentru a-i educa și obișnui și cu alte gusturi. În timp ce în marile orașe ale lumii există o mulțime de opțiuni culinare și adulții sunt expuși de mici la diversitate multiculturală, România e departe de acest melanj. La prima mea vizita în China, îmi amintesc că o săptămână nu am știut ce mănânc, doar îi rugam… să nu miște în farfurie, acum încep să ma pricep dar mai am mult de învățat.
- Asia mi-a adus aminte cât de drag îmi e să descopăr locuri noi, e una din activitățile ce mă fac cu adevarat fericită. O serie de premiere în acest periplu pentru mine: prima oară în Tailanda, prima plimbare pe un elefant (a doua oara nu mai fac din milă pentru el) , primul tur prin oraș cu trishaw, prima oară în Malaezia și Singapore, prima oară în vârful celor mai înalte turnuri gemene din lume – Petronas, prima oară într-o peșteră gigant – Batu Cave, prima oară într-o casă Peranakan, prima oară într-un sat plutitor, prima oară într-o școală insulară, prima oară într-o grădină cu mii de orhidee de toate speciile, prima oară când am făcut night safari, prima oară când am înotat într-o infinity pool la etajul 57 de unde puteai admira tot orașul Singapore și mai am câteva dar le păstrez pentru mai târziu☺
- Deși fusesem în China, India și Korea – Asia m-a învățat să o îndrăgesc, să o admir și mi-a arătat cu degetul prejudecățile cu care poate eram îndopată inconștient. Am văzut o capitală musulmană, Kuala Lumpur impresionantă, la superlativ. Am văzut leadership autentic în Singapore. Am văzut cafeteria unei mari corporații globale unde la prânz stăteau alături și discutau business vestici, europeni, asiatici de toate religiile posibile, fremătând de idei și voie bună.
Revenind în tara, avionul zbura pe deasupra României lăsând în urmă Carpații înzăpeziți. Deodată, petice de pământ colorate în verdele prăzuliu al grâului de primavară, combinate cu alte culori ale înmuguririi mi-au adus aminte cât de legata sunt, iremediabil de acest pământ, România mea imperfectă!