Bright Speakers: Pe scena vieții e nevoie să comunici … cu voce tare și impact

Ca iniţiatoare a petiţiei de introducere a public speaking în şcolile publice din România, urmăresc cu interes progresele pe care şcolile private le fac în introducerea şi exersarea abilităţilor de public speaking în ideea în care e util să învăţam şi să preluăm practicile care funcţionează bine şi în alte forme de învăţământ. Prin urmare mă implic ori de câte ori am ocazia ca voluntar în acţiuni de jurizare a competiţiilor de public speaking sau instruire a elevilor în public speaking.

Bright speakers este o competiţie organizată de Universitatea Lumina la care în acest an pe 21 martie, au participat majoritatea şcolilor private din Bucureşti: International School of Bucharest, American International School, Little London, Şcoala Europeană, ICHB.
La această ediţie, cei 40 de candidaţi înscrişi în concurs erau elevi în clasa a VI a şi a VII a.

În speech-ul de deschidere al acestei competiţii, am specificat tuturor candidaţilor că faptul că vor fi acolo pe scenă îi face deja nişte câştigători pentru că personal cunosc mulţi adulţi ce nu au curajul să facă asta. Le-am spus că vor fi multe momente în viaţă lor când vor trebui să stea pe scena vieţii şi să îşi spună punctul de vedere cu voce tare , cu argumente şi cu impact deoarece nimeni nu va putea să o facă mai bine ca ei înşişi atunci când vine vorba de viaţa lor, cariera lor sau visul lor!

Speech-urile elevilor, canalizate pe tematica ”Școala mea de vis” m-au impresionat şi am transmis acest feedback imediat după competiţie, multe dintre ele au fost uneori poate mai de impact ca unele speech-uri la care sunt expusă săptămânal în mediul de business. Ca să vă convingeţi ataşez aici speech-ul câştigătorului marelui premiu: o tabără în UK, elevul Claudiu Cotirlan de la ICHB.

Ce am învăţat eu de la aceşti speakeri elevi ai claselor a VI a şi a VIIa :
– Ca părinţi avem nevoie să privim şcoala nu numai prin prisma experienţei noastre, dar să ne luăm timpul de a înţelege şcoala şi educaţia şi prin prisma propriilor copii, ascultându-i mai des. În discursurile lor despre Şcoala ideală, elevii ”strigau” efectiv după ceva mai mult timp liber, mai puţine teme inutile şi un alt mediu educaţional.
– Am învăţat că majoritatea îşi doreau un proces educaţional atractiv cu profesori captivanţi şi fără nevoia de a fi obligaţi să memoreze sau să se concentreze pe informaţii ce aparent nu le vor fi utile în viaţă.
– Am învăţat că elevii de această vârstă îşi doresc ca actul educaţional să iasă puţin din sala de clasă şi să se întâmple cât mai aproape de natură, în parcuri sau în grădină şcolii.
– Elevii îşi doreau prin speech-urile lor să transmită că tehnologia, lecţiile în cloud şi o altă manieră de accesare a informaţiilor este ”the new normal”.

Legat de abilităţile lor de public speaking am văzut la unii speakeri şi emoţie, şi mesaj, şi conţinut , şi mişcare scenică, şi persuasiune, şi umor. Şi m-am bucurat extraordinar. Fiindcă aceste exemple îmi dau curaj şi îmi confirmă încă odată că se poate. Acum provocarea mea personală este ca la următoarea competiţie să avem pe scenă şi elevi de la şcolile de stat instruiţi datorită programului pe care l-am iniţiat!