Alege tu haștag-ul!
O mână de tineri într-o locație faină, adunați acolo cică ca să petreacă. Și petrec de zor. Uite cam așa. Ele, au găsit o oglindă – se tot hlizesc în ea și își fac selfie-uri dar ” Stai, stai că asta nu e bună”. Se mai hlizește puțin – încă una – nici asta nu-i bună de postat pe Instagram, Facebook si alte ”burse de colectat likes” de acest gen. Și uite așa trec cam două ore în timp ce Ei așteaptă plictisiți ca Ele să se declare într-un final mulțumite nu de alta dar vor să dea drumul la Live pe Instagram (măcar daca era Love) și au nevoie si de ceva fete pe post de decorațiuni de top. Si uite așa, se îngrămădesc toți într-un colț special organizat de locație pentru social media photos și se dănțuiesc cu ochii la telefon și cu toți dinții la vedere căci nu-i așa – distracția e musai să pară veritabilă. Și după ce au schimbat muzica de vreo șapte ori și s-au zgâit la cameră – stau apoi fiecare printr-un colț cu ochii pironiți pe telefon la vânătoare de like-uri. Nimeni nu prea vorbește cu nimeni, nimeni nu prea face ochi dulci decât poate celui mare tare gadget din încăpere, nimeni nu îmbrățișează pe nimeni decât poate pentru un selfie. Și după câteva runde de acest gen, ceva băuturi și vizite pe la toaletă – party-ul e gata. A doua zi te uiți pe Instagram și dacă din întâmplare nu ai ajuns pe acolo îți spui – ”ce dobitoacă am fost, am ratat” căci filmulețele și pozele arată grozav iar cei care au fost acolo din gașcă, cu siguranță îți vor confirma marea ta ”ratare”. Haștag-ul meu la tot acest tablou? #fakinglife
O prezentare de business. Pare cool, strategii faine, planuri mărețe, acțiuni multe si tactici diverse. Aplauze, ce mai, un bun leader. ”Ce norocoși suntem să lucrăm într-o astfel de organizație!”. Asta era acum un an, dacă te uiți acum cam ce s-a ales de strategiile acelea nu mai aplauzi, plângi. Haștagul meu? #fakingleadership
”Am o idee. E atât de faină, am muncit la ea o vreme dar apoi am delegat-o unui amic apropiat căci eu am și job. Dar cred tare mult în ea. Acum sunt nemulțumit – amicul ăsta al meu nu se ”miscă ” cum aș vrea eu, pierd timp și unde mai pui că nici nu are cine să vândă această idee. ” Peste alte doua luni lucrurile erau deja inflamate între cei doi amici iar ideea pe butuci. Până la urmă ideea a devenit realitate dar undeva în alt oraș si cu implicarea unui antreprenor căruia chiar îi păsa de visul său. Haștagul meu? #fakingentrepreneurship
Odinioară am ajutat un politician să-și clarifice platforma politică și să o alinieze la nevoile comunității sale. Ieșise ceva rezonabil. Păcat însă că dupa ce a fost ales – tot programul a fost dat uitării căci alte aspecte erau mai importante. Comunitatea are în continuare aceleași nevoi căci să recunoaștem, asta cu prea multe promisiuni și prea puține soluții viabile – e boală grea. Haștag? Vă las pe voi să-l puneți căci al meu e indecent.
Mai am exemple cu duiumul și tare mi-ar părea bine să aflu și povestioarele voastre. Falsificatori de sine, falsificatori de roluri, falsificatori de fericire – sunt peste tot, nu e nevoie de detectoare speciale căci bunul nostru simț încă le detectează. Cel mai important este în opinia mea să ne menținem nealterată capacitatea de a face diferența dintre veritabil si fals (și nu nu mă refer la genți Hermes, evident😊) și recomand acest screening începând cu noi înșine.
Rămâi veritabil, rămâi Tu, rămâi fidel valorilor tale și mai ales viselor tale – de falsuri e plină lumea.