2020 – Colecție de stări și emoții
Uneori îmi spun că nu-mi doresc să-mi amintesc acest an dar apoi mă gândesc ce le spun eu cursanților mei – că nu învățăm despre noi atunci când ne e bine ci atunci când ieșim puternic din zona de confort. Așa că dacă ar fi să-ți extragi într-o formă schematică toate emoțiile, stările, lecțiile asumate după acest an – în care fiecare din noi ne-am simțit încercați pe mai multe paliere, cum ar arăta această lucrare a ta?
Multe mi-au fost bucuriile, emoțiile și spaimele în 2020, las aici câteva – nu știu dacă interesează pe cineva, nu dau lecții nimănui – le scriu în primul rând pentru mine ca să nu uit anul în care m-am reconstruit altfel.
Cele mai mari bucurii în 2020 mi-au venit din acel ”Împreună” pe care l-am resimțit alături de familia mea și de cei dragi nouă.
A fost anul în care am petrecut cel mai mult timp împreună, anul în care ne-am susținut reciproc și ne-am adaptat în fiecare zi la necunoscut. Apoi cred că a fost anul în care eu personal am gătit cele mai faine bucate, mai ales deserturi – din dragoste pentru picimea mea pofticioasă – și asta dă fiecărei mame niște satisfacții aparte 🙂 Acel ”Împreună” l-am regăsit și în conexiunea cu natura, ce a fost pentru mine mai puternică ca oricând. Bucuria unei alergări copilărești prin pădure după săptămâni de izolare, explozia de flori a copacilor din livadă, primele legume plantate și îngrijite în grădina mea, vârful de munte cucerit la ceas de seară pe Transalpina alături de o prietenă, meditațiile în apa neclintită a mării la primele ore ale dimineții. Cea mai frumoasă zi a anului 2020 pentru mine a fost ziua în care am fost cu toții fericiți acolo, sus pe munte, cucerind cu mic cu mare vârful Ciucaș, liberi și încrezători în forțele noastre de parcă cu cât eram mai aproape de cer, cu atât grijile noastre pământene se disipau.
Bucuria de a ne reaminti România frumoasă în călătoria cu rulotele prin țară și de a întâlni români inimoși dornici să ajute – a fost atât de dătătoare de speranță..
Mi-a luminat sufletul ca întotdeauna și bucuria de a împărtăși din ceea ce știu și a antrena alți profesioniști. Evenimentele față în față de la început de an, foarte faine de altfel au fost înlocuite curând dupa 6 martie cu cele online.
M-am bucurat să pot fi în continuare de folos atât profesioniștilor cât și elevilor, din România sau din afara ei. Am scris poate mai puțin, am făcut mai puține live-uri, am învățat mai mult de la alții dar sper ca atunci când am acționat, am făcut-o cu sens. Și da, am avut timp să învăț mai mult – nu putea să-mi scape avalanșa aceea de webinarii și conținut de calitate de la cei mai buni.
M-am bucurat să pot ajuta, pe cine am putut și cum am putut.
Cele mai tulburătoare momente sau stări nu m-au ocolit. În februarie, după o călătorie la Paris, am făcut o gripă urâtă pe care nu am tratat-o corespunzător, aveam evenimente pe bandă. M-am simțit atât de bolnavă în perioada aceea încât mi-am spus că trupul meu s-a învrăjbit cu mintea și din lupta asta eu nu prea câștig. După trei luni de business intensiv, eram vlăguită – a fost prima oară în viața mea când am refuzat clienți și da, mă bântuie și acum.
Mai târziu, la mijloc de martie, au fost momente de panică pură care m-au zguduit din temelii – atât de tare încât încercam să mă obișnuiesc cu propria mortalitate. În ziua în care am izbucnit în plâns, pe podeaua băii – întrebându-ma cu cine îmi rămân copiii dacă noi ne prăpădim de Covid – am realizat ca e momentul să fac apel la toate resursele mele interioare ca să îmi înfrunt aceste spaime și cumva ulterior, am reușit. M-au ajutat mult discuțiile cu prietenii, introspecția și contactul permanent cu natura.
Obișnuiam de Paște să mergem cu familia undeva în țara noastră – nu conta unde, doar să petrecem frumos împreună. Momentul Învierii, cu noi cei cinci dăndu-ne lumina unii altora la colțul casei, ascultând slujba de la biserica din depărtare în timp ce prin sat se dădea lumină din poartă în poartă a fost de o tristețe profundă dar cumva și o stare inexplicabilă de Împreună!
”Mami eu cum petrec de ziua mea în pandemie? ” întrebare venită de trei ori într-un an smulge ceva din sufletul tău dar i-am strâns în brațe și le-am promis cea mai tare petrecere când toți vom fi bine.
Starea de regret, că nu îi pot face mamei o aniversare pe măsura la 70 de ani, că nu îmi pot îmbrățișa elevii la Speaking Hero, că nu pot socializa… că nu pot să îmi întâlnes cursanții față în față…
Starea de incertitudine legată de școala online, de mersul copiilor la școală și peste tot, teama de boală.
Frământarea permanentă legată de evoluția business-ului meu, de identificarea unui model de business diferit care să se adapteze rapid la lumea post Covid..
Lumea viselor mele s-a schimbat și ea reflectând toate spaimele mele de peste zi.
Finalul de an mă găsește în primul rând sănătoasă (de 4 luni am adoptat un stil de viață vegan), am scăpat de toate obiceiurile proaste căpătate în martie-aprilie din dorința de a-mi da confort. De asemenea mă găsește recunoscătoare pentru că familia și cei dragi mie sunt bine. Optimistă că business-ul meu o ia pe un făgaș nou – neexplorat până acum.
Multe din lecțiile lui 2020 mi se vor decanta în următoarele luni însă cea mai mare lecție a mea este că în fața necazului trebuie să facem uz de tot ceea ce putem dărui altora mai bun din inimă! Speranța nu poate înlocui gestul bun și acțiunea! ”Împreună” are multe sensuri, pentru unii înseamnă acel împreună cu cei dragi – pentru alții înseamnă alături cu o comunitate întreagă, pentru alții împreună cu întreaga Umanitate.
Fie ca în 2021 sa ne extindem fiecare cercul lui ”Impreună” pe măsura capacității noastre reale de a dărui! Sărbători fericite și rămâneți sănătoși!