Ziua în care privim viitorul prin ochii copiilor noştri

În fiecare an, de 1 iunie, încercăm să le oferim copiilor o zi de neuitat, în care să le arătăm, ca în fiecare zi, cât de importanţi sunt pentru noi, dar, tot de ziua lor, ne acordăm puţin timp pentru a ne gândi la viitorul lor.

S-a discutat intens zilele acestea despre dublarea alocaţiei, ceea ce reprezintă un foarte mic pas în susţinerea educaţiei copiilor.

Pe lângă o alocaţie mărită, copii au nevoie de programe şcolare pentru a-şi dezvolta abilităţile necesare pentru a reuşi în viitor să-şi creeze o carieră, într-un mediu care, an de an, devine mai competitiv.

În luna ianuarie, prezentam un manifest privind introducerea unui curs de public speaking în şcoli, pentru că într-o lume globalizată, în care competiţia nu mai este doar locală, trebuie să acceptăm că avem nevoie să învăţăm să vorbim în public.

Observam, că la începutul lunii mai, Ministerul Educaţiei propunea introducerea a patru noi opţionale, respectiv „Joc şi mişcare” la clasele pregătitoare, I şi a II-a, „Educaţie pentru prevenirea riscului rutier”, în învăţământul primar, „Educaţie pentru dezvoltare” şi „Educaţie pentru drepturile de proprietate intelectuală”, la liceu.

Astfel, disciplina „Educaţie pentru dezvoltare”, care va putea fi studiată de elevii de liceu, propune o abordare de tip inter şi transdisciplinar a unor probleme de actualitate precum globalizarea, dezvoltarea/dezvoltarea durabilă sau cetăţenia globală.

Este de lăudat că Ministerul Educaţiei încearcă să găsească noi opţionale, care să îi pregătească pe elevi pentru drumul spre o carieră de succes, dar revin la manifestul meu. Cred cu tărie că este foarte important să intervenim cât mai devreme în educaţia copiilor, înainte de a apariţia spaimei de a vorbi în public, pentru a reuşi să formăm profesionişti care să îşi susţină cu argumente puternice deciziile şi ideile.

Am mai spus şi subliniez şi de data aceasta că visez la o şcoală românească în care elevii de şcoală primară să-şi prezinte în mod creativ ideile, învaţă să se prezinte pe sine cât mai bine, sunt angrenaţi în acţiuni de voluntariat, iar pentru elevii de gimnaziu visez la proiecte în echipă, visez la cursuri unde să învaţe ce înseamnă un discurs bine argumentat şi coerent, dar sunt introduşi şi în ceea ce înseamnă limbajul non-verbal şi cum îi ajută pentru a sublinia anumite idei.

Pentru elevii de liceu ar trebui gândită o curriculă care să-i provoace, să le prezinte subiecte legate de preocupările lor şcolare, dar şi subiecte apropiate de zona de business, de cea antreprenorială. Da, îmi doresc ca elevii de gimnaziu să aibă activităţi programate în cluburi de public speaking, unde să înveţe să se prezinte pentru un interviu la o importantă universitate, pentru o bursă în străinătate. Trebuie să înţelegem că toate acestea i-ar ajuta pe elevi în parcursul lor în viaţă.

La sfârşitul lunii aprilie, am realizat un tur de forţă şi am susţinut şase conferinţe în scoli gimnaziale şi licee din Bucureşti, cu scopul de a populariza introducerea public speaking ca opţional în sistemul public de învăţământ.

După experienţa pe care am avut-o în şcoli, cu proiectul meu privind cursul de public speaking, consider că elevii au nevoie de acest opţional. I-am văzut timizi la început, dar apoi plini de entuziasm şi cu multe întrebări. La fel şi pe profesorii pe care i-am întâlnit în aceste luni: plini de idei, cu dorinţa de schimbare, dar blocaţi într-un sistem birocratic care, de cele mai multe ori, le taie aripile atunci când îşi dorersc să implementeze noi metode de predare.

Privesc cu speranţă către anul şcolar 2016-2017, când sper ca acest curs opţional de public speaking să fie introdus în curricula şcolară, în directă colaborare cu Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, dar şi cu sprijinul Ministerului Educaţiei.