Singurătatea femeii puternice
E puțin trecută de 46 de ani, are doi băieți iar soțul i-a murit de puțin timp. Care e cea mai întâlnită urare pe care i-au adresat-o apropiații? ”Să fii puternică!” Uneori cu variația ”Să fii puternică pentru feciorii tăi!”. Alternativa lui ”a nu fi puternică” e să urle de durere de dimineața până seara, să-și lase sufletul să strige până obosește și ochii să-i lăcrimeze până vor seca, unghiile-i să se înfigă în perna lui cu disperarea cu care numai un suflet văduvit de dragostea celui plecat o poate face. Dar nu, masca pe care o poartă e cea de ”puternică” căci așa o vor toți – ca totul sa fie mai simplu, ca o aspirație către normal. Prepară mic dejunul zilnic, zâmbește firav când își îmbrățisează copiii în poarta școlii, se adâncește în munca de zi cu zi. Doar târziu în noapte măștile ei cad și durerea mușcă hâdă din masca ei de peste zi lăsând-o fără de scut.
Are 35 de ani și un copil mic undeva în orașul în care obișnuia să locuiască. Privește cerul din spatele gratiilor. Ani de zile a îndurat bătăile și chinul vieții alături de el până când într-o zi instinctul său de apărare a fost mai rapid decât judecata ei. Era o femeie plăpândă, blândă, muncitoare. Când și-a lăsat fetița din brațe pe mâinile străinilor ca să dea socoteala pentru faptele ei, s-a rugat la Dumnezeu să-i dea putere să îndure ceea ce mintea ei nu concepea că poate îndura vreodată. Și zilele trec, și anii departe de copil trec – durerea e aceeași. Timpul devine dușmanul dar culmea și prietenul ei . Puterea ei? Puterea-i vine atunci când se uita în oglindă dimineața și își șoptește cu dinții scrâșnind: ”Încă o zi. Rezista încă o zi!”.
Are un titlu prețios pe cartea de vizită, scrijelit cu auriu pe ușa biroului său. Apare frecvent în media și in topul celor mai influente femei de afaceri. Impecabilă. Ia zilnic decizii importante pentru viețile a sute de oameni. Stă la masa deciziilor cu personaje dornice să o vadă greșind. Puterea ei stă în viziunea sa, în nivelul său de împuternicire, în puterea rețelei sale de contacte , în forța deciziilor sale motorizate de bugete pe măsură. Reputația ei a devenit egală cu ”femeia puternică în business” ori în aceasta expresie nu e loc de indecizie, de lacrimi și povești siropoase. Seara când ajunge acasă o întâmpină Garcon, cățelul ei. Fiul îi e la studii la Londra. Se aruncă obosită pe patul ei prea mare pentru o singură persoană. A realizat demult că bărbații fug de femeile ca ea, puțini știu să fie partenerii unei astfel de femei – condamnată absurd la singuratate tocmai de zvâcul acesta al ei neostoit de… vreau și pot mai mult!
Dana are o familie reușită și un soț iubitor. Niciodată nu s-a simțit mai singură în fața destinului ca atunci când diagnosticul necruțător i-a scrijelit timpanul, sec și implacabil. Șase luni, poate ceva mai mult. Urmează facultatea de drept la fără frecvență – un vis mai vechi. Într-o zi, printre metastaze, tratamente și examene, o secretară de la școală o apostrofează:
- Da’ ce-ți mai trebuie școală doamnă dragă?
- Pentru ca pur și simplu nu pot să deschid ochii în fiecare dimineață, așteptând să mor. De-aia!
Puterea cu care se agăța de fiecare răsărit, de fiecare reușită minoră e dincolo de înțelegerea celor care nu au fost supuși la caznele prin care trece ea.
Femeile nu sunt puternice pentru că vor. Femeile sunt puternice pentru că viata le scoate la tablă și nu au încotro. Mi s-a întâmplat și mie și poate vi se întâmplă și vouă. Povestea din spatele lui ”e o femeie puternică” are în spate multe momente de ”Doamne, dă-mi putere acum!” Parol.