Obiective stropite cu pasiune – articol publicat pe www.manager.ro

Amalia Sterescu \ Obiective stropite cu pasiune – articol publicat pe www.manager.ro

Ca manageri suntem guvernați de strategii și obiective. Unele ne aparțin, sunt rodul viziunii noastre, altele fac parte dintr-un arbore mai mare decis undeva peste mări și țări în funcție de structura fiecărei organizații.

Obiectivele sunt SMART în general și destul de seci în afară de cele exaltat pasionale ce își propun să aducă compania pe cele mai mari culmi de admirație din partea clienților sau leader de piață într-un anumit domeniu.

Neimplicați în stabilirea obiectivelor, angajații le urmează resemnați, uneori chiar performează din conștiinciozitate dar fără a apăsa prea tare pe accelerație . Conectarea angajaților la procesul de stabilire a obiectivelor, implicarea lor emoțională, apelarea la valorile lor individuale și la stimulii de motivare specifici – generează nu numai o performanță mai bună dar aduce acel plus de pasiune, energie, inovație – acel „imi place ceea ce fac, am satifactia job-ului meu, mă simt bine făcându-mi job-ul cât mai bine pentru că înțeleg scopul general, mă simt implicat, împărtășesc viziunea managementului, rezultatul mă stimulează și mă motiveaza”

Eram în US la o mare conferință de leadership unde participau cum 800 de persoane. La un moment dat pe agendă urma un workshop. Facilitatorul ne-a explicat că urma să construim un obiect ale cărui piese se aflau într-o casetă de lemn – pentru asta aveam 30 de min. Ne puteam consulta cu colegii de la aceeași masă, puteam discuta liber apropos de soluții însă aveam o singură limitare nu avem voie să folosim decât mână pe care o foloseam uzual cel mai puțin. Dreptacii de exemplu trebuiau să poarte o mănușă imobilizatoare în dreapta pentru a respecta regula jocului.

Și ne pornim. Cei mai tehnici examinau piesele cu atenție preluând controlul cu aer de experți, cei cu înclinații artistice colorau eticheta produsului personalizându-l și așteptând ca alții să decidă pașii următori, alții se uitau doar în jur și ascultau pasivi sperând să treacă mai repede cele 30 de minute. Și uite așa ne-am chinuit noi vreo 10 min până când am realizat că obiectul pe care trebuia să-l realizăm era o mână protetică. Bun – măcar vizualizăm produsul finit. Pasiune? Ioc. Avem un obiectiv fixat de altcineva, nu-i înțelegeam substanța, nu se apelase la caseta noastră emoțională pentru a face mai mult decât ceea ce ni se ceruse. Și chiar nu înțelegeam de ce trebuie să facem totul folosind mâna mai puțin uzuală.

După 15 minute, facilitatorul ne întrerupe și spune: „Stiu că poate nu înțelegeți sensul obiectivului dat, vă rog să vizionați acest filmuleț care sper să vă ajute”.

În filmuleț apăreau copii, adulți – victime ale minelor antipersonal din diverse țări, disperarea în fața faptului că erau schingiuti pe viață și incapabili să mai muncească. Elementul cheie îl reprezenta modul în care acele mâini protetice pe care noi ne chinuiam să le producem cam fără chef – le schimbau viața într-un mod extraordinar. Zâmbeau din nou, șofau, scriau, mâncau cu acea proteză – erau fericiți că se pot apropia de normalitate prin darul unei organizații internaționale ce le furniza aceste proteze.

Filmul s-a oprit. Liniște adâncă, emoție, vibrația că suntem actori principali în spectacolul vieții unor oameni mutilați dar plini de speranță. Atunci facilitatorul ne-a spus: „Stiti ce aveți de făcut iar la final puneți proteza în aceste cutii de lemn și semnați-vă pe ele. Vor ajunge cu primul transport în țări din Asia și Africa.”

Vă imaginați importantă fiecărui gest pe care îl făceam în realizarea acelui obiectiv măreț acum, prin substratul sau? Gradul nostru brusc de responsabilizare? Motivația și gradul de implicare al fiecărui membru după înțelegerea misiunii noastre reale?

A fost o experiență senzațională – la final 80 de cutii de lemn frumos decorate și semnate ce conțineau 80 de mâini protetice își așteptau lungul drum către zâmbet, speranță, normalitate.

Implicați-vă subordonații în stabilirea obiectivelor de business, ascultați-le ideile, îmbrăcați obiectivele seci cu motivații reale făcând apel la valorile și stimulii fiecărui individ/grup . Pasiunea, inovația, satisfacția vor veni natural. Fixați-vă nu numai obiective ce deservesc business-ul companiei dar și obiective ce deservesc comunitatea sau segmente defavorizate ale comunității din care faceți parte. Stropiți-vă obiectivele cu pasiune și energie și rezultatele mediocre se vor transformă în Excelență.

Data articol: 1 februarie 2012
© 2024 Amalia Sterescu Designed by: Live Design