Leadership „burnout”. Când ne amăgim că suntem… inepuizabili.
Leadership “burnout” sau procesul de consumare a leaderilor din prea multă muncă, suprasolicitare și stres nu e un subiect pe care să-l abordezi cu lejeritate.
Nu e genul de subiect energizant care să nască aplauze și ovații, e unul din subiectele tabu ce ne forțează să ne punem întrebări indiscrete, ne forțează la un dialog cu sine, ne forțează cumva să ne disciplinăm și să luăm altfel de măsuri în ceea ce ne privește.
E un subiect pe care îl discutăm preferabil cu prietenii apropiați sau doar cu noi, în fața oglinzii. Iar dacă avem curajul să-l punem pe tapet și să tragem un semnal de alarmă – ne asumăm că e un subiect incomod ce poate stârni reacții de tot felul.
Am întâlnit femei cu funcții de conducere care înainte de 53 de ani aveau 2 infarcturi la activ și nu pentru că ar fi fumat sau ar fi avut alte boli recunoscute cu grad de risc pentru sănătate – ci din prea multă muncă, suprasolicitare, epuizare și stres legat de job/funcție/rol/firmă.
Am întâlnit bărbați încrâncenați în rolul lor de leader dar suferinzi pe interior, lipsiți de vlagă și energia de a mai continua – a recunoaște epuizarea, sfârșeala și lipsa de interes pentru rol/job era echivalentă cu eșecul.
Am întâlnit persoane epuizate de un job în care demult nu mai puneau un dram de pasiune dar care aduse în situația de a face o schimbare importantă, care să le permită ieșirea din acest context viciat, refuzau schimbarea căci erau forțate să iasă din aria lor de confort.
Dincolo de inamicii cunoscuți pentru sănătatea noastră, leadership “burnout” sau consumarea leaderilor este un dușman silențios ce ne erodează sistematic pe interior, e un răspuns la stres-ul legat de muncă care se manifestă prin: epuizare, cinism, sarcasm, lipsa atenției, lipsa satisfacției muncii și a entuziasmului.
Cum îi recunoaștem pe liderii candidați perfecți la leadership “burnout”?
• Sunt în general top performers;
• Nu deleagă sau nu deleagă suficient;
• Preiau sarcini, tot mai multe responsabilități și proiecte a disproporțional cu timpul fizic necesar pentru a le duce la bun sfârșit;
• Se cred imbatabili, cred că pot aduce” și mai mult, că TREBUIE să facă toată lista aceea de proiecte..
• Petrec nesănătos de mult timp muncind sau gândindu-se la muncă;
• Nu își iau vacanțe sau pauze;
• Nu au prieteni apropiați care să-i ajute să anticipeze sau să elimine pericolul.
Când crezi că ești inepuizabil, ce ți se poate întâmplă?
1. Nu-ți distruge sănătatea!
• Boli cardiovasculare, ateroscleroză , tensiune mărită, iminentă de infarct;
• Diabet II, infertilitate masculină, tulburări de somn;
• Scăderea imunității pe fondul scăderii nivelului de cortizon;
2. Leadership burnout – crează dependență! Se spune că Leadership “burnout” este la fel de periculos ca și fumatul pentru sănătate iar atunci când încerci să te lași e la fel de dificil.
3. Second hand – burnout: Un lider epuizat, secătuit de energie îi poate afecta pe cei din jurul sau, relația cu familia sau prietenii pot fi serios afectate.
Cum luptăm cu acest dușman ascuns?
Armă #1: Reorganizează-ți munca!
• Angajamente peste puteri: învață să spui NU;
• Probleme de resurse: folosește-ți resursele eficient , deleagă suficient;
• Perfecționism: înțelegem nevoia de excelentă însă nu cu riscul de a-ți afecta sănătatea;
• Prioritizare: uită ce e urgent dar neimportant;
• Examinează-ți cu atenție agenda și vezi cum poți dispersa intervalele de mare presiune;
Armă #2: Stop pentru “alimentare”
• “Alimentare” zilnică: NU funcționa cu pedala accelerației la maximum pe toată durata zilei, ia-ți pauze de reflecție și odihnă; Recapitulează zilnic cum ai avut grijă să funcționezi bine!
• Re-energizare pe termen lung: Vacanțe? Călătorii? Timpul dintre 2 job-uri?
• Ai un sanctuar? Unde te retragi când vrei să discuți cu tine? Să te regăsești? Să meditezi?
Armă #3: Fă munca care te pasionează, te împlinește, îți dă un sens! Nu ezitați să va reinventati!
Succesul vine și pleacă, valoarea faptelor noastre, a ideilor noastre – rămâne.
Ca leaderi avem datoria să încurajăm un climat în care sănătatea angajaților noștri este prețuită. Îmi amintesc de vremurile corporatiste în care nici un angajat nu pleca de pe etaj până când el, leader-ul, de obicei expat, nu pleca acasă. Ziua de lucru nu mai avea nimic din programul regulat de 8+1h, cine mai număra orele suplimentare? Se adunau în greutatea cu care ne târam picioarele, în umerii noștri căzuți sau în spatele înțepenit de atât de mult timp petrecut în față calculatorului…, în “oare am mâncat azi ceva?”
Ca făuritori de moșteniri care să treacă testul timpului și ca leaderi ai propriei noastre vieți, avem responsabilitatea să avem grijă de noi căci nu ar fi așa păcat să ne rătăcim în drumul nostru către excelență și “leadership legacy” pentru că am căzut un test esențial – acela de a avea grijă de noi?