Hai că despre tatuaje n-am mai scris…
M-am plimbat pe câteva plaje în acest an, nu contează de unde, plaje cu nisip fain, cu scoici, valuri incitante și cu oameni, de pe la noi sau de prin diverse țări. Și mi-au sărit în ochi așa ca o scrijelire a retinei mele, ele, frumoase sau grotești, incitante sau zăpăcitoare, insinuante sau incriptate – Tatuajele. Cu duiumul.
Le-am observat întâi cu curiozitate apoi le-am căutat intenționat cu privirea încercând să înțeleg ”de ce-ul” ascuns al fiecăruia. Hai să va povestesc despre cele care m-au intrigat cel mai tare. (nu, din bun simț nu le-am făcut fotografii). Iată topul meu din această vară:
10. EA. Un contur de talpă de bebeluș în mărime naturală, tatuată pe partea stângă a abdomenului. O altă EA. Portretul cuiva drag efectuat dupa o fotografie veche si tatuat pe coapsa stangă, față.
9. EA. Câte o ”jartieră” neagră tatuată în jurul fiecărei coapse, cu dantelă și tot tacâmul.
8. EL. Un chenar de cruce imens, negru, tatuat pe tot spatele individului masiv cu ceva simboluri nedescifrabile. Un alt EL. Un lanț tatuat în jurul gâtului aruncat așa, mai intr-o parte – lanț de care atârnă o cruce imensă (era de pe la noi, ați ghicit bine – aurul e scump).
7. EA. Niște amprente de labe de tigru ce urcă pe coapsă, spre zona inghinală. De acolo mai iese un tatuaj în vizor dar n-am insistat 😊
6. El. Un vultur imens tatuat pe spate, ceva cruci pe brațe și două semne de circulație care m-au lăsat perplexă.
5. EA. O căpșună solitară azvârlită neglijent undeva pe șoldul drept, spate.
4. EL. Palmieri, mulți, imenși tatuați pe tot spatele. Lipsea hamacul.
3. EA. Doi buldogi fioroși tatuați stânga/dreapta, spate, puțin mai sus deasupra curelei. Probabil câinii de pază ai doamnei, o doamna cu multă … greutate.
2. EA. Harta lumii tatuată pe spate. M-am mirat ca nu a marcat cu stegulețe și țările vizitate ar fi fost cool, un fel de ”Visited” nedigitală. Mai jos pe glezna dreaptă avea un cod de bare tatuat – pe bune. Aici tare m-a mâncat limba să întreb unde dă cu glezna, să scaneze ce?
1.EA. O puștoaică de vreo 15 ani. Mi-a stat inima gândindu-mă la reacția părinților săi când au văzut-o.. Iși tatuase irevocabil pe coapsa stângă, față… o cutie mare de cartofi prăjiți cu sigla MC Donald’s. Ce vreți fiecare cu pasiunile vârstei sale.
Nu comentez, doar am observat. Au mai fost și altele pe care nu le-am mai inclus în acest top.
Ca oameni tatuăm se pare ce iubim. Ce ne inspiră. Ce vrem să purtăm mereu în memorie ca un reminder marcat permanent pe piele. Ce ne face să ne simțim cool. Ce simțim că ne decorează și împodobește corpul. Ce ne face să ne simțim mai grozavi, mai fioroși uneori, mai altfel – nu neapărat mai frumoși căci asta e oricum o chestie relativă. Și da, statistic, pe eșantionul observat de mine doamnele erau mai tatuate decât domnii, vă surprinde asta? Pe mine m-a surprins.
Mă uitam la ele, la acele tatuaje – ca la un spectacol fără bilet de intrare și brusc mi-am adus aminte că ultima oară când am fost la MOMA în New York am învățat din una din expoziții, grotescă de altfel, că arta nu trebuie să fie neapărat frumoasă, ea înseamnă ceva pentru autor și de cele mai multe ori cu totul altceva pentru receptor, ea trebuie sa ridice semne de întrebare, să incite, să deseneze propria poveste în mintea celui care o privește.
Și nu, nu am încă vreun tatuaj dar va veni probabil o zi în care voi descoperi pe pielea vreunui puști din dotare – unul sau mai multe. Și de va veni momentul sper să nu fie un hamburger, vreo motocicletă, vreo chinezărie prost scrijelită, numele vreunei iubite trecătoare…