Devine calitatea pepinierei de tineri absolvenți un subiect tabu?

Amalia Sterescu \ Devine calitatea pepinierei de tineri absolvenți un subiect tabu?

Ucenicia de altădată le permitea tinerilor absolveni de facultăți sau școli de meserii să deprindă tainele profesiei lucrând pe lângă un expert în domeniu. Învățau din mers iar expresia “fura meserie” probabil că își are rădăcinile în acele vremuri. Acumulau experiență, nu pregetau să facă eforturi suplimentare sau orice le putea mulțumi “maestrul” și le putea netezi calea către propria lor independență financiară.

Este azi “ucenicia” o noțiune perimată? Se pare că da. Ținerii acceptă mai greu ideea de stagiu de pregătire, de ucenicie – vor să parcurgă trepte ierarhice rapid. Amuzant sau nu, mulți dintre ei aspiră încă din faza de interviu la poziții de directori care ar trebui să vină repede, repede – pe măsura compentelor lor supraevaluate.

De partea cealaltă, angajatorii se plâng din ce în ce mai mult de lipsa de resurse, de lipsa de loialitate a talentelor.

Devine calitatea pepinierei de tineri absolvenți un subiect tabu? Tot mai mulți angajatori de tineri absolvenți se plâng de calitatea acestor proaspăt angajați, de lipsă de interes pentru sarcini complexe, pentru sarcini suplimentare, se plâng de lipsa acelui “Vreau să arăt că pot! Vreau să învăț cât mai mult ca să fiu bun în ceea ce fac”. Se plâng de lipsa de etică și de perimarea “celor 7 ani de acasa”. Cu toate acestea e mai mult o litanie pe la colțuri, e o problemă pe care uneori nu vrem să o vocalizăm în exterior de teamă că am putea pierde business sau am fi forțați să recunoaștem o realitate pe care încă nu suntem pregătiți să o gestionăm.

Avem însă nevoie de forțe proaspete, educate, gata să doboare recorduri în targeturile din ce în ce mai aspre ale multinaționalelor. Foarte puține companii însă înțeleg că e nevoie să devină actori în procesul de educare și modelare a tinerilor studenți și absolvenți într-un context în care sistemul educațional de stat pare a fi în derivă. Există nevoia de coaching, de mentoring, de internship.

Internship-ul s-a născut din dorința multinaționalelor de a-și alimenta pepinieră de candidați cu potențial și din dorința studenților de a testa mediul corporatist. Avantajele sunt multiple:

a) Pentru studenți:

– Primesc suport informațional necesar pentru a lua decizii bune post absolvire;
– Se familiarizează cu rigorile corporatiste în ceea ce privește frecvența la program, respectarea standardelor în relația cu clienții interni și externi, presiunea realizării țintelor propuse;
– Înțeleg structura unei companii, politicile acesteia de promovare în carieră;
– Primesc mini programe de instruire și suport;
– Uneori, în funcție de aptitudini, sunt însărcinați cu mici proiecte menite să îi ajute să aprofundeze mai mult business-ul sau să-și exerseze anumite competențe.

b) Pentru companii, a organiza stagii de internship pentru studenți – reprezintă o investiție în viitor.

– Se alimentează baza de CV-uri cu persoane ce ajung să cunoască firma din interior și să aibă o mai bună înțelegere a culturii organizaționale;
– Își pot recruta viitoarele talente din cadrul acestor interni;
– Uneori pot beneficia de ideile proaspete ale unor minți neafectate de rutina unui job;
– Costurile acestei investiții în viitor sunt minime.

Chiar dacă au apărut pe piață intermediari care încearcă să împace cererea cu oferta, cred că încă putem număra pe degete numărul companiilor ce au decis să organizeze programe de internship. În actuala criză din sistemul educațional, expunerea la practică îi poate ajuta pe tineri să ia decizii potrivite cu aspirațiile lor.

Și deși “migrarea creierelor în afara tarii” devine un clișeu – aș îndrăzni să spun că dacă le arătăm tinerilor ce pot face în România în cel mai profesionist mod cu putință, expunându-le povești de succes, ghidându-i prin labirintul corporatist – poate că numărul celor care decid să plece din țară fără a mai reveni vreodată – se va mai diminua.

Data articol: 19 octombrie 2012
© 2025 Amalia Sterescu Designed by: Live Design