De ce Romania nu e India Europei

Amalia Sterescu \ De ce Romania nu e India Europei

In goana dupa eficientizare si profituri mai mari, companiile multinationale sau gigantii internationali – posteaza pe harta lumii noi locatii de outsourcing sau de extindere a propriului business, miraje economice in care la costuri comparativ mai mici decat tara de origine – se pot gasi resurse umane cu calitati si aptitudini impresionante.America de Nord a descoperit cu cativa ani in urma binefacerile outsourcing-ului in Bangalore sau Delhi ( India) , Filipine, Costa Rica sau China. Europa a avut Dublin-ul in Irlanda, Cehia, Polonia – vorbesc la timpul trecut pentru ca deja aceste locatii au palit in fata noilor staruri “cost effective” din zona: Romania, Egipt, Ukraina, Estonia. In ultimul timp se face tot mai frecvent comparatia intre India si Romania ca si “cost effective location”. Din punctul meu de vedere exista un singur criteriu comun de comparatie: suntem inca cost effective. Pe langa asta insa, exista o serie de diferente prin care noi sau ei – ne definim a fi speciali. – Romania este unica locatie mondiala care poate furniza in acest moment servicii de oursourcing in 22 – 25 de limbi straine, la un nivel calitative avansat si fara investitii de training suplimentare. In India, Engleza este limba de baza insa exista puternice reactii din partea clientilor europeni sau americani apropos de accentul puternic indian ce marcheaza orice conversatie si face comunicarea dificila; Din acest punct de vedere Romania este SPECIALA!– Din punct de vedere costuri, Romania in 2005 era un competitor puternic pentru India pe harta cu destinatii “minune”. Spun era pentru ca trendul salarial este crescator, nivelul ofertei de pe piata muncii a crescut, competitia pe resurse e din ce in ce mai acerba iar costurile de retinere a angajatilor si implicatiile unui attrition rate din ce in ce mai mare palesc imaginea Romaniei ca aspirant de lider al Europei pe piata de outsourcing. La polul celalalt India este in continuare lider la capitolul eficienta costuri chiar si in conditiile unui employee attrition mai mare de 24%/an. Imaginati-va, costurile salariale ale unui angajat american localizat in USA pot fi folosite pentru a angaja 4 specialisti similari in Bangalore.Din acest punct de vedere India e SPECIALA!

– Cultura Romaniei este una Europeana, suntem foarte flexibili si adaptabili la culturile altor investitori straini iar specificul culturii noastre nu deranjeaza bunul mers al unui business – dimpotriva, suntem creativi, inventivi si deschisi in a ne exprima fatis feedback-ul pozitiv sau nu. Aspecte ce tin de valori, religie, dress code nu fac distonanta cu orice mediu de business normal. La acest capitol Romania are un regim normal si este o locatie SPECIALA. In India insa sistemul castelor isi face prezenta si in mediul de business, liderii tineri sunt intimidati de angajatii mai varstnici – pentru ca in culturia indiana, batranii sunt tratati cu mult respect iar deciziile lor respectate. Procesul de luare a deciziilor e oarecum afectat de teama de a nu supara, deranja sau veni in contradictie cu dorintele, strategia leaderilor de dincolo de ocean. Orice investitor dornic sa-si transfere business in Bangalore India va trebui sa faca eforturi majore astfel incat noii sai angajati locali sa imbratiseze cu succes cultura organizationala a firmei iar clientii de peste ocean sa nu perceapa diferente majore in serviciu.

– Legat de calitatea infrastructurii India a investit enorm in sisteme, retele,comunicatii, procese de business eficiente si este o forta in coordonarea unor volume impresionante de business cu downtime minim. Din acest punct de vedere India este SPECIALA! Romania, mai are mult de lucru in acest sens – informatizarea Romaniei si eficientizarea proceselor interne necesita o abordare mai pragmatica si pe termen lung.

– Nivelul de instruire al specialistilor romani (zona IT, relatii cu clientii in multiple limbi straine) e recunoscut ca unul performant. Suntem SPECIALI acum si poate in urmatorii 2-3 ani pentru ca beneficiem inca de nivelul de cunostinte al unor generatii care au prins inca un sistem de invatamant romanesc performant si nu superficial.Este nevoie de un efort intens de perfectionare, instruire sau self development pentru a tine steagul sus la acest capitol. Semne bune exista: din ce in ce mai multi manageri apeleaza la firme de training pe arii specializate, lideri de companii incheie acorduri cu universitati locale pentru programe educative si cultivarea viitoarelor generatii. India insa e cu cativa pasi inainte insa, pe langa studiile universitare si post universitare, din ce in ce mai multe companii multinationale folosesc metoda studiilor de perfectionare peste ocean a angajatilor indieni in vederea specializarii acestora, adaptarii la cultura occidentala si retinerii acestora (contractual sau nu) pe o perioada mai mare. Astfel India de maine se va cladi cu specialisti instruiti in scoli occidentale, experimentati in mediul de afaceri de peste ocean, mediu ce le va cultiva inovatia si spiritul antreprenorial. Mare parte din ei se intorc in India pentru a-si face business propriu sau pentru a lucra pentru alte multinationale. Romanii plecati, cati oare se vor mai intoarce ca sa construiasca o noua Romanie?

Am sesizat uneori, ca romani, vorbim de India cu un usor aer de superioritate pe care incerc sa-l inteleg. “Noi nu suntem Indieni” spunem cu o mandrie specific romaneasca – e adevarat nu suntem, suntem mai talentati, mai inventivi si poate mai deschisi la piele daca asta conteaza pentru cineva (scuzata sa-mi fie remarca) insa ar trebui sa invatam ceva din toata aceasta poveste: azi suntem fericiti ca avem un nivel de investitii in oursourcing cu trend crescator, pentru salariatii bucuresteni curg oferte care mai de care mai apetisante, beneficiile angajatilor se diversifica in lupta pentru rare skills – ni se pare ca Bucurestiul a devenit raiul outsourcing-ului si credem ca l-am prins pe Dzeu de un picior.

Cat timp credeti ca va mai dura pana cand vom repeta povestea Dublin-ului sau a Pragai? Cat timp credeti ca va mai dura pana cand altii vor pune degetul pe harta intr-un loc mult mai indepartat dar mult mai “cost effective” si vor sterge Romania de pe lista locatiilor minune? Cat credeti ca va mai dura pana vom epuiza si ultimele resurse in lupta locala pentru resurse competente pe cale de disparitie? Ca angajati pana cand credeti ca vom zbura din floare in floare in goana dupa salarii mai mari insa fara sa fi avut timpul necesar sa adaugam experiente de invatare in bagajul cu care ne caram la altii caci dau mai mult?

Ne e bine acum insa Romania are nevoie de o strategie pe termen lung in care sistemul educational trebuie sa se impleteasca cu nevoile reale ale mediului de business si in care politicul trebuie sa sustina prin politici atractive investitiile straine. Mai avem nevoie de mentori pentru tinerii nostri absolventi care se trezesc in anumite job-uri pentru ca asa i-a dus valul, cariera nu inseamna neaparat un salariu mai mare – inseamna ceea ce stii sa faci oriunde pe harta lumii si in orice conditii.

Data articol: 3 ianuarie 2008