Blocajul în carieră te poate transforma într-un profesionist toxic!

Internetul e plin de articole prin care suntem învățati cum să recunoaștem un mediu de lucru toxic sau cum să gestionam profesioniști ori lideri toxici la locul de muncă dar nu găsești prea multe resurse despre cum să-ți gestionezi propria persoană/comportament atunci când chiar  tu ai devenit cel toxic !

Am întâlnit profesioniști apți să gestioneze schimbări complexe în business-urile pe care le deservesc dar atunci când vine vorba să inițieze schimbări de job sau carieră ezită deși sufletul lor strigă după schimbare!

De ce ? Motivele pot fi multiple :

1. Teama de eșec. Validarea ta ca profesionist, performanța. sunt mult mai facil de obținut într-un mediu cunoscut unde ai învățat cum să influențezi sistemul. Schimbarea majoră  de rol sau carieră îți pune în față o oglindă care nu mai arată doar ceea ce vrei tu să vezi…Criticul tău interior intră în funcțiune mai abitir ca niciodată!
2. Lipsa de conștientizare a valorii pe care o poți genera AZI ca profesionist. Am lucrat în tranziții în carieră cu numeroși profesioniști care după ani de operare în aceeași companie, în aceeași cultură organizațională erau inapți să verbalizeze ceea ce îi face pe ei diferiți și unici. Și deși există o curiozitate lăuntrică de a se compara cu piața în care operează – când au oportunitatea de a o face, se retrag în zona de confort, evită oportunități sau pur și simplu le e dificil de a extrage propriile povești valoroase din business, de a-și verbaliza propria unicitate și amprentă profesională.
3. Motive de natură materială. Dificil este și pentru cei care au un pachet salarial și de beneficii cu mult peste media pieței, un statut profesional recunoscut, multipe avantaje adiacente cu rolul curent, sau obligații financiare care îi face dependenți de un anume nivel salarial.

De ce este dificil? Pentru că sufletul lor strigă altceva. Pentru că o parte a minții lor arde după provocare și ieșire din rutină.

Schimbările semnificative în carieră exprimă nevoile propriului nostru suflet.

Cât de des asculți acea voce interioară care te bâzâie când ți-e lumea mai dragă sau care nu te lasă să dormi pentru că știi ca trebuie dar ți-e teamă?

V-am mai spus că nu prea folosim cuvântul suflet în context de business – cum ai putea oare argumenta serios și profesionist într-o prezentare de business/întâlnire 1:1 anumite decizii pentru că … sufletul ți-o cere. Împărtășim asta cu mentori, prieteni, familie și cei apropiați în general. Alteori ne ignorăm propria chemare și pretindem că suntem bine, mergem la yoga, ne ocupăm de mici hobby-uri, de familie și ne setăm în general pe pilot automat. Pentru unii vine ziua în care își spun ”Gata – merg pe alt drum de azi!” Pentru alții nu vine niciodată și se întreabă pensionari fiind ”Ce-ar fi fost dacă…?”

Acum șapte ani eram fix în această situație. Eram Vice Președinte într-o companie cu amprentă globală, business-ul mergea de minune, echipa mea genera cifre impresionante, călătoream foarte mult – numai că de la o vreme mă surprindeam fixând pereții din birou visând la altceva. Acel ceva nu avea nici măcar un contur în mintea mea, dar îl căutam și când gândul schimbării îți dă târcoale, cu greu mai e cale de întors…

Și deși luam zilnic decizii cu impact, eram incapabilă să iau o decizie în ceea ce privește nivelul următor al carierei meie. Și aceasta incapacitatea a mea de a face o schimbare semnificativă în carieră m-a transformat fără să vreau într-un lider toxic, fix genul acela de lider pe care nu mi-l doream ca șef. Noroc că am realizat relativ repede acest aspect și am făcut acea tranziție importantă pentru mine, aceea  de a mi crea propriul business. Au trecut șapte ani de atunci și însutite lecții. Fără regrete.

Azi regăsesc acest gen de toxicitate la cei cu cariera în derivă. Frustrările lor neverbalizate uneori nici sieși îi determină să devină arțăgoși și conflictuali la locul de muncă și nu numai. Orice schimbare de status quo, orice opinie nevinovată poate deveni un subiect de opoziție și energie consumată neconstructiv.

Iată câteva semne prin care realizezi că ai devenit o persoană toxică la locul de muncă:

• Ai tendința să domini conversația și suporți mai greu opiniile diferite de ale tale.
• Pentru orice situație frustrantă, oricine altcineva e vinovat nu însă și tu…
• Deși ”vorbitul pe la colțuri” s-a mai disipat de când firmele lucrează mai mult remote – ai această înclinație de a-i vorbi de rău pe ceilalți pe la spate chiar și în meetinguri virtuale 1:1.
• E greu de remarcat că se întâmplă și lucruri bune în compania în care lucrezi, ești prea concentrat să observi ce nu merge bine… și lista poate continua..

Dacă te regăsești în cele mai susmenționate poate că e momentul să ai o discuție onestă cu tine însuți și să mergi la rădăcina nemulțumirilor tale. Încearcă să analizezi conflictele recente, comportamentele tale, reacțiile tale prin prisma unui ziarist. Ce s-a întâmplat exact, care sunt jucătorii, care sunt faptele concrete, care este impactul acelor fapte și comportamente – ce concluzie ai trage ca și ziarist, o persoana obiectivă care relatează și concluzionează pe baza a ceea ce s-a întamplat de fapt? Ce detectezi în aceasta versiune pe care nu ți-ai spus-o până acum? Ce ești gata să-ți asumi? Care este costul inacțiunii tale în ceea ce privește cariera ta? Care ți-e sistemul de suport de care ai nevoie acum ca sa te angajezi în această tranzitie de a fi pe drumul tău cum îmi place mie să spun și nu pe drumul decis de alții? Mentori , un coach, plan de dezvoltare, prieteni experimentați etc.

A fi toxic poate să producă un gol de coechipieri în jurul tău pe de o parte, îți poate afecta brandul personal în interiorul organizației și nu în ultimul rând îți poate afecta, prin somatizarea tuturor frustrărilor legate de job – sănătatea. Mai e inacțiunea în acest caz o opțiune? Impărtășește-mi povestea ta!

Rămâi sănătos(ă) și determinat(ă) să-ți urmezi propriul drum! Pentru toti abonații mei și cei care citesc acest blog vă urez un Paște Ortodox fericit!